Lagărul de concentrare Buchenwald a fost înființat în iulie 1937 pe muntele Ettersberg, în apropiere de Weimar, în regiunea Turingia, Germania. Acesta a devenit rapid unul dintre cele mai mari lagăre de concentrare de pe teritoriul Germaniei naziste, cu aproximativ 20.000 de prizonieri închiși în diferite perioade ale funcționării sale.
Deținuții erau obligați să muncească forțat în fabricile de armament din regiune, fiind exploatați în condiții extrem de dure. Printre aceștia se aflau evrei, deținuți politici, romi, homosexuali, martori ai lui Iehova, prizonieri religioși, infractori de drept comun și prizonieri de război. Până în 1942, majoritatea deținuților politici proveneau din Germania și erau în principal comuniști, însă ulterior numărul opozanților din statele ocupate de Germania a crescut semnificativ. Lagărul a adunat oameni din numeroase țări europene, inclusiv din Rusia, Polonia, Franța, Austria, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, Norvegia, Danemarca, Spania și Italia. Printre deținuți s-au numărat scriitori, medici, artiști și membri ai mișcărilor de rezistență împotriva regimului nazist.
Comandantul inițial al lagărului a fost Karl-Otto Koch, sub conducerea căruia regimul de detenție a fost extrem de sever. În interiorul lagărului au avut loc numeroase crime și abuzuri. Printre victimele cunoscute se numără Ernst Thälmann, liderul Partidului Comunist German, precum și pastorul Paul Schneider, opozant al regimului nazist.
La 11 aprilie 1945, trupele americane au eliberat lagărul, descoperind mii de supraviețuitori și dovezi ale atrocităților comise în interiorul acestuia. Imaginea descoperită de soldați a devenit unul dintre simbolurile dramatice ale finalului celui de-Al Doilea Război Mondial și ale Holocaustului.
După încheierea războiului, între 1945 și 1950, locul a fost utilizat și de autoritățile sovietice de ocupație, continuând astfel o istorie complexă și dureroasă a acestui spațiu marcat de represiune.
Sursa FOTO: Claus Bach © Buchenwald Memorial
Vasile Petrovan
