Toamna este un anotimp plin de culori si farmec, nuanțele având un aspect aparte. Copacii se transformă în adevărate tablouri, frunzele căpătând culori diferite. Frigul anotimpului ajută frunzele să își schimbe culoarea și apoi să cadă. Și florile toamnei adaugă strălucire și culoare grădinilor, balconelor și caselor noastre, oferindu-ne bucurie și confort în zilele mai scurte și mai reci. .
Toamna a fost dintotdeauna o sursă de inspirație pentru scriitori și poeți. Cu frunzele sale care se schimbă în nuanțe de auriu, portocaliu și roșu, cu vânturile răcoroase care aduc cu ele arome de mere coapte, toamna este anotimpul care înfășoară natura într-un covor bogat de sentimente și transformări. De-a lungul secolelor, autori din toate colțurile lumii au abordat această temă, oferind cititorilor o gamă diversă de interpretări și sentimente. Nici ai noștri poeți români nu s-au lăsat mai prejos, acest anotimp, ocupând un loc special în inimile lor. Lucian Blaga, cu linii lirice pline de sensibilitate, vede toamna ca pe o perioadă de tranziție și de melancolie, unde frumusețea efemeră a naturii se confruntă cu inevitabilitatea trecerii timpului. Poezia „Emoție de toamnă” a lui Nicihita Stănescu a fost pusă pe note muzicale, în interpretarea unică a lui Nicu Alifantis. Mulți alți poeți au fot inspirați de anotimpul culorilor: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ana Blandiana, Ion Minulescu.
„A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am sa te mai văd uneori
Că au să-mi crească aripi ascuțite până la nori
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin
Și el o să se-nchidă c-o frunză de pelin.
Și-atunci m-apropii de pietre și tac
Iau cuvintele și le-nec în mare
Șuier luna și-o răsar și-o prefac
Într-o dragoste mare.” (fragment „Emoții de toamnă”- Nichita Stănescu”)
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
