Nina Cassian și-a lăsat puternic amprenta în poezia românească, și nu numai. Pe numele adevărat, Renée Annie Cassian s-a născut la Galați. A rămas în istorie drept „cea mai atrăgătoare femeie urâtă din literatura română”.
Debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste „La scara 1/1”. Publică peste 50 de cărți de poezie, eseuri și proză, și inventează o nouă limbă poetică, limba spargă. Limba spargă din punct de vedere lingvistic nu este o limbă în adevăratul sens al cuvântului, ci este limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă.
I se decernează în 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Din anul 1985 a trăit în SUA .În anul 1994 i se decernează „Leul literar” de către New York Library.
În ultimii 30 de ani ai vieții, poeta Nina Cassian a trăit la New York, iar „proiectul major al vârstei și vieții” sale a fost scrierea memoriilor, oglindă a „anilor furați și dăruiți”, proiect ale cărui prime două volume, „Memoria ca zestre”, s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici.
În anul 1994 i se decernează „Leul literar” de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, „Memoria ca zestre”. Editura americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanță pentru o poetă sosită din Estul Europei.
Nina Cassian moare la vârsta de 89 de ani, la data de 15 aprilie 2014.
Orgoliu – Nina Cassian
Nu am timp să dau tuturor o dovadă
a marilor, uimitoarelor mele virtuţi,
Cine are ochi de văzut, să vadă.
Altminteri, ochii mei rămân necunoscuţi.
Sunt unii care, întâlnindu-mă, mi-au spus:
«Bine-ai venit în viaţa mea, minune!».
Sunt alţii care n-au avut ce spune
şi-am plecat de la ei, mai departe, în sus.
Timpul e iute. Mai am câte un dar
de preţ – şi caut destinatari sub stele.
S-ar putea să-i caut în zadar;
şi-am să mă-ngrop, ca faraonii,
cu bogăţiile mele.
Lăcrimioara ZOTA
