Potrivit unor relatări recente apărute în presa internațională și confirmate în declarații oferite agenției Reuters, președintele american Donald Trump și-a exprimat sprijinul pentru ideea ca forțe kurde să lanseze o ofensivă terestră împotriva Iranului. Liderul american a spus că ar fi „întru totul de acord” cu o astfel de acțiune, sugerând că o armată kurdă ar putea deveni forța terestră care să lovească Iranul. Evident, este o invitație în toată regula.
Ideea nu este întâmplătoare. În contextul războiului care se extinde în Orientul Mijlociu, Washingtonul pare să caute o soluție care să evite trimiterea unui număr mare de soldați americani pe front. Oficialii americani au transmis că trimiterea trupelor americane la sol nu este, cel puțin pentru moment, o opțiune preferată. În acest context, apare întrebarea dacă vor accepta kurzii să devină noua forță armată în acest conflict?
Poporul kurd reprezintă aproximativ 40 de milioane de oameni, răspândiți în mai multe state din Orientul Mijlociu. Teritoriul pe care îl consideră patria lor, numit adesea Kurdistan, este împărțit între Turcia, Irak, Siria și Iran. După prăbușirea Imperiului Otoman și reorganizarea Orientului Mijlociu după Primul Război Mondial, multe popoare au primit state proprii. Kurzii nu au fost printre ele. De atunci, ideea unui stat kurd a rămas una dintre cele mai persistente aspirații politice din regiune.
În Turcia, kurzii reprezintă o minoritate mare, de aproximativ 13–15 milioane de persoane, concentrată în sud-estul țării. Relația cu statul turc a fost marcată de decenii de conflict cu organizația armată Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). În Siria, kurzii au profitat de haosul războiului civil pentru a crea o regiune autonomă neoficială în nord-estul țării, cunoscută sub numele de Rojava. Forțele lor militare, reunite în Forțele Democrate Siriene (SDF), au devenit cunoscute în lume după ce au luptat împotriva grupării teroriste ISIS. În Irak, situația este diferită. Regiunea kurdă din nordul țării are autonomie oficială, cu propriul parlament, guvern și forțe armate, cunoscute sub numele de Peshmerga.
Prin urmare, istoria kurzilor este strâns legată de conflictele din regiune. Una dintre cele mai dramatice perioade a fost sub regimul lui Saddam Hussein în Irak. În anii 1980, în timpul campaniei militare numite Al-Anfal, armata irakiană a atacat comunitățile kurde. Episodul cel mai cunoscut a fost atacul chimic din orașul Halabja, unde mii de civili au murit în câteva ore. Aceste tragedii au consolidat identitatea politică a kurzilor și dorința lor de autonomie sau independență. După cum ne arată istoria, cred că este o necesitate.
În Iran, kurzii trăiesc în special în provinciile vestice de la granița cu Irakul. Majoritatea sunt musulmani sunniți într-un stat dominat de conducerea șiită a Republicii Islamice. De-a lungul deceniilor, grupurile kurde au reprezentat una dintre cele mai organizate forme de opoziție față de regimul de la Teheran. Tocmai de aceea, analiștii americani consideră că ei ar putea deveni o forță de presiune militară impresionantă în conflictul din Orientul Mijlociu.
Potrivit unor informații din presă, Washingtonul a discutat deja cu mai multe grupuri kurde despre posibilitatea unei operațiuni în vestul Iranului, care ar putea slăbi armata iraniană și ar crea un nou front în conflict. Logica militară este simplă. Statele Unite și aliații lor controlează cerul prin bombardamente, dar pentru a controla un teritoriu este nevoie și de trupe la sol, iar kurzii sunt considerați una dintre cele mai experimentate forțe militare locale din regiune.
Problema este că relația dintre kurzi și Statele Unite este plină de episoade contradictorii. De-a lungul deceniilor, Washingtonul i-a sprijinit pe kurzi în mai multe conflicte împotriva regimului irakian, împotriva ISIS sau în alte situații regionale. Dar de multe ori, după ce obiectivele strategice au fost atinse, sprijinul american s-a diminuat sau a dispărut. Din acest motiv, comunitățile kurde se întreabă dacă se pot baza din nou pe promisiunile Washingtonului?
În cazul în care kurzii ar fi implicați direct într-o ofensivă împotriva Iranului, consecințele ar putea fi uriașe. Un astfel de scenariu ar putea deschide un nou front de război în vestul Iranului, ar destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu, dar, în același timp, ar reaprinde vechea idee a unui stat kurd sau a unei autonomii extinse. Pentru un popor fără stat de peste un secol, acesta ar putea părea un moment istoric.
Totuși, istoria îi face pe mulți kurzi să fie prudenți deoarece, în Orientul Mijlociu, promisiunile geopolitice sunt, cel mai adesea, la fel de fragile ca alianțele care le creează.
Sursa FOTO: AL Jazeera
Vasile Petrovan
