În încercarea de a analiza anul care se încheie, întotdeauna suntem tentaţi să apelăm la clişee: „N-a fost un an uşor”; ”A fost un an atipic”; ”A fost complicat”; ”Am avut multe provocări” etc., etc. Şi, da, toate clişeele par să se verifice în fiecare an, dând apă la moară pesimiştilor şi dureri de cap optimiştilor. E drept, balanţa dintre bucurie şi tristeţe, dintre furie şi speranţă, dintre încredere şi deznădejde e greu de echilibrat. Şi totuşi, înainte de a generaliza, de a spune că totul e complicat, dificil, întunecat, fără soluţii poate ar trebui să extragem din mulţimea de lucruri negative şi vreo două-trei dătătoare de speranţă. Aşadar, ce m-a bucurat în acest an? Am întâlnit şi reîntâlnit români care, după 15-20 ani de şedere departe de țară s-au decis să revină acasă, fie pentru a-şi deschide o afacere, fie pentru că simt că acum pot să o ducă bine şi în ţara lor. Şi asta e un semn bun! Am cunoscut o mulţime de elevi şi tineri care m-au uimit cu lecturile lor, cu apetitul pentru cunoaştere, cu uriaşul potenţial creativ, cu bunul-simţ şi cu pertinenţa opiniilor.
Şi un fenomen în premieră în România post-decembristă: Academia Română a urcat spectaculos pe podiumul topului încrederii inspirate populaţiei. După Armată (67,9%) şi Biserică (56,8%), Academia Română, cu 45,5%, ocupă locul trei în topul instituţiilor în care românii au foarte multă încredere, conform unui sondaj făcut de Inscop Research. Iar acest lucru se datorează unei implicări foarte active a celui mai înalt for ştiinţific şi cultural în viaţa publică şi a unei excepţionale comunicări.
Am spus doar trei lucruri care mi-au bucurat neliniştile, dar cu siguranţă mai sunt multe altele. Nu vreau să le spun pe cele rele acum, în prag de An Nou. Nu e momentul să ne reamintim (a câta oară?!) de grotescul politicului, de eşecuri electorale teribile din care nu s-a înţeles nimic şi de victorii din care s-ar putea să se aleagă praful, de personaje funambuleşti care bântuie pe scena politică şi de demagogia ajunsă la paroxism.
Însă, revin la cele trei exemple bune, pe care le-aş concentra în trei cuvinte, care se leagă între ele în mod miraculos: întoarcere, lecturi, Academie. Cred că, într-un o ţară a contrastelor, într-un an care se prefigurează – vorba clişeelor – foarte complicat, de-aici ar trebui să pornim: de la înţelegerea rolului şi sensului fiecăruia din cele trei noţiuni. Ar putea fi o năzuinţă, un germene, o sămânţă, un început.
Dana G. BUZURA
