S-au pus în vânzare biletele pentru Final Four-ul Cupei României, turneu găzduit de Baia Mare - 8 ore în urmă
Propunere legislativă pentru desființarea agenției care sprijină exporturile românești - 8 ore în urmă
În 14-17 mai: Sighetu Marmației sărbătorește 700 de ani de atestare documentară printr-un amplu program cultural, istoric și artistic - 11 ore în urmă
Educație la standarde europene: Profesori din Tăuții de Sus, specializați în incluziune școlară prin proiectul Erasmus+ - 11 ore în urmă
Nouă echipe din Superliga și-au luat licență pentru cupele europene. Locurile însă tot patru au rămas - 11 ore în urmă
Facultatea de Inginerie din Baia Mare organizează concursul de idei inovatoare „Mâine, Altfel”, dedicat elevilor de liceu pasionați de tehnologie - 12 ore în urmă
Defilare și muzică de 1 Mai la Baia Sprie - 12 ore în urmă
CSM Sighet caută puncte la Cluj în etapa a 5-a a play-out-ului - 12 ore în urmă
Acțiuni de prevenire a mușcăturilor de căpușă în rândul elevilor băimăreni - 13 ore în urmă
Finanțare pentru CSS Sighetu Marmației - 13 ore în urmă
Editorial de Marian Ilea: Amintire dinspre Sighetul de altădată
Sighetu Marmației, ca încărcătură istorică, ține de legăturile directe și cele sensibile prin care orașul Maramureșului Istoric s-a întrepătruns cu destinul altor orașe din Imperiul austro-ungar. Dacă legendele vii (la acea vreme), precum Franz Joseph ori Maria Terezia, erau omniprezente din gara orașului și până la hotelul Korona din centru, evreimea își făcea simțită prezența de la tarabele gării și până-n străzile înfundate dinspre Grădina Morii, unde prăvăliile umbroase ascundeau complicatele destine de evrei navetiști între Sighet și Budapesta, Sighet și Kosice, Sighet și Debrecen ori Sighet și Viena.
Aerul de burg prosper, de oraș aflat la întretăierea drumurilor comerciale, se mai păstrează și astăzi. Vechea gară e la locul ei, parcă neatinsă de trecerea timpului. Pe peroane și printre șinele de linie ferată se aude cu ochii minții aglomerația evreimii disperate din Maramureșul Istoric ce și-a purtat destinele în vagoane de marfă către lagărele de concentrare naziste.
Din perspectiva acestei națiuni de comercianți ai jumătății de secol douăzeci, Sighetul e un pustiu existențial din care stau ca mărturie câteva clădiri cu tencuiala scorojită.
A rămas pentru mulți adevăratul oraș al lumii
Birourile avocațiale, Tribunalul ori bisericile perioadei interbelice au lăsat urme și în Sighetul de astăzi. Aici si-au construit destinele inteligențele născute pe Valea Vișeului și Valea Izei. Aici au adăstat zeci de preoți și zeci de avocați care au prosperat pe seama atâtor țărani maramureșeni care-și căutat dreptatea prin sălile de judecată ale Imperiului și mai apoi prin aceleași săli devenite după Unire ale României Mari.
Tot la Sighet a pornit și „Graiul Maramureșului”, alături de alte publicații săptămânale ori lunare dând viață unui oraș aparent tăcut. Sighetul Marmației era numit de trăitorii de prin comunele limitrofe „orașul”.
Țăranii mergeau la „oraș”. „Orașul” în viziunea lor era Sighetul. Celelalte orașe ale Europei de Mijloc aveau nume, dar pentru cei din Maramureșul Istoric, Sighetul era pur și simplu „Orașul”.
Perioada comunistă a șters multe amintiri. A uniformizat un oraș cu viață extrem de variată. Dar n-a reușit în totalitate să distrugă farmecul burgului pe care-l regăsim și azi în centru.
Lipsește viața unui oraș alcătuit din oamenii trăitori în Marele Imperiu austro-ungar.
Lipsesc multe din orașul de la poalele Solovanului. Dar Sighetu Marmației a rămas încă pentru toți cei din Maramureșul Istoric adevăratul ORAȘ al lumii, matricea ORAȘULUI primordial în care ei vin din când în când să-și alimenteze imaginația și să-și satisfacă până și curiozitatea. Restul orașelor Europei au nume.
Sighetu Marmației e pur și simplu ORAȘUL.
Marian ILEA















