1926–2026. O sută de ani de la inaugurarea Muzeului Etnografic al Maramureșului la Sighet - 48 de minute în urmă
Băimăreanca Laura Pop, Campioană Națională la Natural Bodybuilding - 1 oră în urmă
Spitalul de Recuperare Borșa face angajări. 15 posturi pentru asistenți medicali, toate pe perioadă nedeterminată - 3 ore în urmă
Maramureșeanul Janos Kiss a ajuns la Mamaia cu bicicleta: 1.000 de kilometri, 11 zile și o misiune pentru copiii cu autism - 3 ore în urmă
Baia Mare, 7 septembrie 1940. O zi care a schimbat orașul și harta României - 4 ore în urmă
Ioan Ardeleanu-Pruncu, 83 de ani și o viață legată de cultura și memoria Sighetului - 4 ore în urmă
Mesajul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, la începutul anului școlar 2026–2027 - 5 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, luni 7 septembrie 2026 - 5 ore în urmă
6 septembrie 1950: ziua în care județul Maramureș a dispărut de pe harta administrativă - 16 ore în urmă
Sunteți invitați la hramul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” Chiuzbaia - 20 de ore în urmă
Centenarul Marii Uniri, o lecție pe care politicienii ar face bine s-o înțeleagă
Ca regulă – manipulatorie – s-a încercat ca Ziua Națională a României să fie asociată cu pomana dinspre cei aflați vremelnic la putere: cârnați cu fasole moca la tot poporul. O chestiune jalnică, din care să rezulte care e jupânul la zi. La 100 de ani de la Marea Unire, s-a întâmplat ca această regulă să nu mai funcționeze pentru actuala clasă politică. Una siderată de faptul că un demers precum ”Drumul căruțelor spre Marea Unire” – la care niciun partid nu a făcut vreo mobilizare, la care nicio formațiune politică nu a dat vreo plasă cu de-ale mâncării – are un succes ieșit din schema ”ia de aici și votează ce trebuie”. O chestiune absolut derutantă pentru cei aflați aleatoriu la putere care – spre ghinionul lor – nu pot înțelege că în țara asta sunt români care nu țin cu ei, ci cu România!
O lecție cum scrie la carte le-a fost oferită de românii adevărați, fie că vin cu căruțele din Maramureș ori Covasna sau călare din Satu Mare ori pe jos din Sălaj. Oameni care au simțit că e de datoria lor să meargă la Alba Iulia, așa cum au făcut-o înaintașii, recunoscând că strămoșii au făcut-o în condiții mult mai vitrege, corespunzătoare timpurilor de atunci.
Ia să vedem: de centenar, în 2018, niște români pornesc, în mod tradițional, spre Alba Iulia. Pe traseu sunt întâmpinați de alți români entuziaști, pe care nu i-a mobilizat nimeni, în afară de patriotismul care zăcea în sufletul lor. Sunt întâmpinați de români care nu au primit vreo pungă cu de-ale mâncării. Au primit mai mult decât pentru mângâierea stomacului: au primit mângâiere pentru suflet. Aceasta este chestiunea care poate aduce panica în rândul politicienilor, aceasta e geana de lumină pe care o aduce un centenar absolut remarcabil, în resorturile lui profunde, de la baza nației. Și speranța că aceea ce vrea poporul s-ar putea impune în fața intereselor mărunte – fără legătură cu nevoile țării – pe care încearcă să le promoveze niște politicieni la fel de mărunți.
Ca o concluzie spună pe șleau: șansa acestei țări e poporul, iară nu tagma politicienilor. Păzea, că națiunea nu e așa de naivă pe cât cred vremelnicii ei conducători.
Ananei GAGNIUC

Notă: Mihăiță, copilul din imagine, nu a avut posibilitatea să meargă la Alba Iulia sau măcar în Baia Mare. Dar asta nu l-a împiedicat să plimbe tricolorul pe o uliță secundară din Groșii Băii, fără a veni cineva care să-i ofere măcar o napolitană. E un patriot de bunăvoie. Adică, un nou început, un început bun.












