Share

Centenarul Marii Uniri, o lecție pe care politicienii ar face bine s-o înțeleagă

Ca regulă – manipulatorie – s-a încercat ca Ziua Națională a României să fie asociată cu pomana dinspre cei aflați vremelnic la  putere: cârnați  cu fasole moca la tot poporul.  O chestiune jalnică, din care să rezulte care e jupânul la zi. La 100 de ani de la Marea Unire, s-a întâmplat ca această regulă să nu mai funcționeze pentru  actuala  clasă politică. Una siderată de faptul că un demers precum ”Drumul căruțelor spre Marea Unire” – la care niciun partid nu a făcut  vreo mobilizare, la care nicio formațiune politică nu a dat vreo plasă cu de-ale mâncării – are un succes ieșit din schema ”ia de aici și votează ce trebuie”. O chestiune absolut  derutantă pentru cei aflați aleatoriu la putere care  – spre ghinionul lor – nu pot înțelege că în țara asta sunt români care nu țin cu ei, ci  cu România!

O lecție cum scrie la carte le-a fost oferită de românii adevărați, fie că vin  cu căruțele din Maramureș ori Covasna sau călare din Satu Mare ori pe jos din Sălaj.  Oameni care au simțit că e de datoria lor să meargă la Alba Iulia, așa cum au făcut-o înaintașii, recunoscând că  strămoșii au făcut-o în condiții mult mai vitrege, corespunzătoare timpurilor de atunci.

Ia să vedem: de centenar, în 2018, niște români pornesc, în mod tradițional, spre Alba Iulia. Pe traseu sunt întâmpinați de alți români entuziaști, pe care nu i-a mobilizat nimeni, în afară de patriotismul care zăcea în sufletul lor. Sunt întâmpinați de români care nu au primit vreo pungă cu de-ale mâncării. Au primit mai mult decât pentru mângâierea stomacului: au primit mângâiere pentru suflet. Aceasta este chestiunea care poate aduce panica în rândul politicienilor, aceasta e geana de lumină pe care o aduce un centenar absolut remarcabil, în resorturile lui profunde, de la baza nației. Și speranța că aceea ce vrea poporul s-ar putea impune în fața intereselor mărunte  – fără legătură cu nevoile țării – pe care încearcă să le promoveze niște politicieni la fel de mărunți.

Ca o concluzie  spună pe șleau: șansa acestei țări e  poporul, iară nu tagma politicienilor. Păzea, că națiunea nu e așa de naivă pe cât cred vremelnicii ei conducători.

Ananei GAGNIUC

 

Notă: Mihăiță, copilul din imagine, nu a avut posibilitatea să meargă la Alba Iulia sau măcar  în Baia Mare. Dar asta nu l-a împiedicat să plimbe tricolorul pe o uliță secundară din Groșii Băii, fără a veni cineva care să-i ofere măcar o napolitană.  E un patriot de bunăvoie.   Adică, un nou început,  un început bun.

 

Lasă un comentariu