Întreaga viață rurală se învârte în jurul lucrării pământului și, în ciuda faptului că tinerii pleacă, vechile obiceiuri sunt conservate de cei mai în vârstă care rămân acasă. De la strânsul fânului, tăierea porcului în ajun de Crăciun, ritualurile funerare până la țesut sau îmbrăcarea portului popular în zilele de sărbătoare religioasă, duc tradiția pe mai departe. Oare în care colț al țării se mai bucură fânul de o așa mare atenție ca în Maramureș? Aici, prelucrarea fânului constituie un vechi ritual. Fânul se leagă de vechi practici, de la alegerea momentului cositului și până la oferirea sa ca hrană în zilele scurte și reci de iarnă. De asemenea, fânul este adunat în clăi pe care moroșenii le ridică asemenea turlelor de biserici care încearcă să atingă cerul.
Tăiatul și strânsul fânului este o muncă solicitantă din punct de vedere fizic. Oameni în vârstă, de 60-70 de ani, muncesc astăzi pământul. O căpiță de fân bună, care este uscată în hambare, poate asigura hrana pentru animale, vreme de câteva ierni. „Dacă hrănim animalele și animalele ne hrănesc pe noi”.
Odată cu diminuarea numărului de animale, îndeosebi a vacilor, cailor și boilor, interesul pentru fân a scăzut. Dealuri întregi rămân necosite. Fânețele mai îndepărtate de sate se însălbăticesc. De altfel lipsa boilor care făcea posibil accesul pe cele mai abrupte pante, face imposibil accesul la fânețele cele mai înalte. Din păcate, adunarea fânului în clăi este tot mai puțin practicată.
Lăcrimioara ZOTA.
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
