Sunt oameni pe care un oraș îi păstrează în memorie prin imagine, prin cuvinte și, uneori, prin voce. Pentru mulți băimăreni, Octavian Butuza a rămas una dintre vocile familiare ale presei locale, un jurnalist care a traversat presa scrisă, radioul și televiziunea și care a vorbit despre Baia Mare și Maramureș într-o perioadă în care mass-media locală își construia o identitate nouă.
Astăzi, 28 iulie 2026, se împlinesc zece ani de la moartea sa. Octavian Butuza avea 59 de ani când s-a stins din viață, la 28 iulie 2016. Dincolo de împrejurările tragice ale dispariției, după un deceniu rămân activitatea sa jurnalistică și amintirea unui om prezent ani la rând în viața publică și culturală a orașului.
Născut la 2 iunie 1957, în Baia Mare, Octavian Butuza și-a început activitatea publicistică în anii ’80. După 1990 a devenit una dintre figurile cunoscute ale presei maramureșene, într-o epocă în care ziarele, radiourile și televiziunile locale începeau să schimbe felul în care comunitatea își afla și își dezbătea problemele.
În 1993 s-a numărat printre redactorii care au pus bazele ziarului „Clipa”, publicație importantă în presa locală de după Revoluție. Ulterior, televiziunea avea să îl facă familiar unui public și mai larg. A fost redactor-șef la TV Cinemar Baia Mare și a realizat emisiuni dedicate actualității, culturii, istoriei și vieții politice. A activat și la Club TV, AXA TV și Radio Galaxia.
Maramureșul a fost unul dintre subiectele de care s-a simțit apropiat. A realizat documentarele „Maramureș, dragostea mea”, în 1994, și „Maramureș, pecete de etern”, în 1995, încercând să surprindă prin televiziune oamenii, cultura și identitatea locurilor în care trăia.
Octavian Butuza nu s-a limitat însă la jurnalism. A fost apropiat de literatură și poezie, a frecventat cenacluri literare, iar mai târziu a urmat studii de teologie. A ajuns să predea religie în unități de învățământ din Baia Mare și a fost prezent la numeroase manifestări publice și culturale din municipiu și din județ.
Pentru cei care urmăreau televiziunea locală, numele său a rămas legat mai ales de un anumit mod de a comunica. Avea o voce recognoscibilă și o formulă de încheiere pe care timpul a transformat-o aproape într-o semnătură: „Mereu al Dumneavoastră… Octavian Butuza”.
Au trecut zece ani de la ultima sa zi. Presa s-a schimbat enorm între timp. Televiziunea locală nu mai are rolul pe care îl avea în anii ’90 și 2000, iar internetul a schimbat atât jurnalismul, cât și publicul. Dar oamenii care au făcut parte din istoria presei unui oraș rămân, într-un fel, și în istoria acelui oraș.
La zece ani de la dispariție, Octavian Butuza poate fi privit tocmai astfel: ca unul dintre oamenii unei generații care a construit presa locală maramureșeană de după 1990 și ca o voce pe care mulți băimăreni încă și-o amintesc.
Vasile Petrovan
Citește și:
„Întâlnirea Zipserilor” revine la Vișeu de Sus
