Raluca Maria Chira, o voce tânără care cucerește scena prin talent și pasiune - 9 minute în urmă
Prim-ministrul bulgar, Rosen Jeliazkov, a demisionat după revolta publică împotriva taxelor și corupției - 1 oră în urmă
Povestea lui Lucian Mihalache și a sanctuarului Megafauna - 2 ore în urmă
O altfel de ședință cu părinții, la Suciu de Sus - 2 ore în urmă
Pavel Bartoș a încântat cu prezența publicul băimărean, în cadrul premierei filmului „Crăciun cu Ramon” - 3 ore în urmă
Sute de noi dosare aprobate de AFM în cadrul Programului Rabla pentru persoane fizice - 3 ore în urmă
Atenție, șoferi! Ceață densă în zona depresionară a Maramureșului - 3 ore în urmă
Vizita cadrelor militare la Centrul Eparhial - 3 ore în urmă
Caravana Atelierelor la Școala „Nichita Stănescu” din Baia Mare – micuții au realizat decorațiuni specifice acestei perioade - 4 ore în urmă
„Chimia din farfurie”: Conferință națională cu prof. univ. dr. Dan Cristian Vodnar în fața a peste 250 de elevi - 4 ore în urmă
Valeriu Achim, la ceas aniversar
În data de 8 aprilie aducem un omagiu memoriei istoricului, publicistului și editorului Valeriu Achim, o personalitate emblematică a vieții culturale și intelectuale din nord-vestul României. Născut la Tiream, județul Satu Mare, în 1923, și trecut la cele veșnice în Baia Mare în 2014, Valeriu Achim a lăsat în urmă o moștenire intelectuală remarcabilă, susținută de o activitate profesională și civică de peste șase decenii.
Copilăria și-a petrecut-o în satul natal, Tiream, sub îndrumarea părinților Petre și Floarea Achim. A urmat cursurile primare în localitate, iar în anii tulburi ai celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma dictatului de la Viena (1940), s-a refugiat la Timișoara, unde și-a continuat studiile. A fost recrutat în armată și a făcut parte din cunoscutul Detașament Păuliș, format din elevii Școlii de Subofițeri de la Radna, care s-au distins în bătălia de la Păuliș din toamna anului 1944, un episod eroic în care tinerii militari români au oprit înaintarea trupelor hortyste.
După război, Valeriu Achim s-a dedicat carierei didactice și administrative, fiind pe rând învățător, profesor de limba română și istorie, director de școală (1945–1952), inspector școlar și șef de secție în domeniul învățământului și culturii în zona Lăpușului. Au urmat funcții importante în administrația culturală județeană și regională, culminând cu conducerea unor instituții de prim-plan: Muzeul Județean Maramureș (1974–1981), Teatrul Dramatic Baia Mare (1982–1987) și Editura „Gutinul” (1990–2014).
În paralel, a desfășurat o intensă activitate de cercetare istorică, finalizată în 1984 prin obținerea titlului de doctor în istorie cu o teză valoroasă despre rolul mișcării culturale din nord-vestul țării în afirmarea națională a românilor între 1849–1918. A militat constant pentru cunoașterea și valorificarea patrimoniului istoric regional, pentru reabilitarea memoriei unor mari personalități și pentru întărirea identității culturale românești.
A publicat peste 30 de studii științifice, peste 250 de articole și a îngrijit numeroase volume cu caracter istoric sau comemorativ, printre care și Închisoarea din Sighet acuză (1950–1955) sau România Mare – documentar istoric de evocare a Marii Uniri.
Lucrarea sa de sinteză Nord-vestul Transilvaniei. Cultură națională – finalitate politică, 1848–1918, apărută în 1998 la Editura Gutinul, rămâne una dintre cele mai documentate contribuții privind dinamica identitară și culturală a românilor din această zonă în secolul XIX.
În perioada postdecembristă, Valeriu Achim a fost una dintre vocile pregnante ale vieții culturale băimărene. A condus revista Gutinul (începând cu 1990), iar prin activitatea de la Editura cu același nume a sprijinit publicarea unor lucrări valoroase pentru comunitatea locală, deschizând drumul unor tineri istorici și cercetători.
Decorat pentru meritele sale în luptă și pentru activitatea de promovare a valorilor naționale, Valeriu Achim rămâne un exemplu de devotament, rigoare și pasiune pentru istorie și cultură. A cerut să fie înmormântat în cimitirul din satul natal Tiream, lângă părinți, într-o revenire simbolică la începuturi. Amintirea sa dăinuie în paginile cărților, în instituțiile pe care le-a condus și în inimile celor care i-au cunoscut activitatea.
Vasile Petrovan
















