Revista de etnologie și patrimoniu cultural tradițional „Memoria Ethnologica” a ajuns la numărul 100

O poveste spusă cândva la gura sobei, un descântec știut de o singură femeie, un joc de la șură sau o credință despre cuc pot părea lucruri mărunte. Dar atunci când ultimul om care le cunoaște dispare, odată cu el se poate stinge o parte din memoria unei comunități. Ajunsă la numărul 100, revista „Memoria Ethnologica” oferă un bun prilej pentru o întrebare mai importantă decât aniversarea în sine: cât din vechiul Maramureș am mai fi cunoscut astăzi dacă nimeni nu s-ar fi ostenit să-l consemneze?

Cultura tradițională dispare rareori spectaculos. Nu există o zi în care satul hotărăște că de mâine nu mai spune o anumită poveste, nu mai folosește un cuvânt sau nu mai practică un obicei. Lucrurile se sting încet. Mai întâi dispare rostul unui gest, apoi cuvintele care îl însoțeau, iar la urmă pleacă și omul care mai știa să explice de ce se făcea într-un anumit fel.

În acest sens, apariția numărului 100 al revistei „Memoria Ethnologica”, lansat astăzi, 7 octombrie, în cadrul „Ethnologica Film Fest”, reprezintă mai mult decât o bornă editorială. Revista apare din 2001 și, timp de un sfert de secol, a adunat în paginile sale tocmai lucrurile care se pierd cel mai ușor: mărturii orale, credințe, ritualuri, povești, cântece, descântece, obiceiuri, regionalisme și amintirile unor oameni care au cunoscut încă lumea satului tradițional.

Revista „Memoria Ethnologica” – An I, Nr. 1

Răsfoind colecția, descoperim un Maramureș mult mai complex decât imaginea turistică a porții sculptate și a costumului popular. În paginile revistei au fost consemnate povești despre Fata Pădurii și Omul Nopții, descântece și practici de vindecare, credințe despre „luatul laptelui” de la animale, obiceiuri de nuntă și înmormântare, colinde, strigături, ocupații vechi, munca la fân, viața de la stână sau felul în care oamenii încercau să citească vremea după semnele naturii. Privite separat, asemenea informații pot părea simple curiozități. Împreună însă reconstruiesc mecanismul unei lumi. Pentru că o comunitate nu este definită doar de casele și obiectele pe care le lasă în urmă, ci și de felul în care își îngroapă morții, de poveștile pe care le spune copiilor, de lucrurile de care se teme, de cântecele pe care le cântă și de explicațiile pe care le dă lucrurilor pe care nu le înțelege.

Numărul 100 păstrează asemenea fragmente de memorie. Într-un material despre Vișeu de Jos este descris vechiul joc de la șură, unde tinerii se întâlneau, iar feciorii chemau fetele la joc. Într-un alt studiu, dedicat Vișeului de Sus, sunt consemnate credințe despre cuc și despre legătura lui cu începutul primăverii, alături de legende și explicații transmise din generație în generație. Astăzi, asemenea credințe pot părea naive. Pentru etnolog însă ele sunt documente. Ne arată nu dacă povestea era adevărată, ci cum înțelegea lumea omul de odinioară.

Poate cea mai mare valoare a acestor mărturii este că păstrează și vocea celui care le-a transmis. În multe cazuri au rămas numele informatorului, localitatea, vârsta, anul culegerii și chiar particularități ale limbajului. Odată cu dispariția generațiilor se pierd nu numai obiceiurile, ci și cuvintele cu care acestea erau povestite. Tradiția nu poate fi conservată în formol. Satul se schimbă, oamenii pleacă, obiceiurile se transformă, iar unele dispar definitiv. Documentarea nu poate opri acest proces. Poate însă să împiedice uitarea totală.

Dacă nimeni nu ar fi consemnat toate acestea, Maramureșul nu ar fi dispărut. Ar fi rămas bisericile de lemn, porțile, costumele și fotografiile. Dar s-ar fi pierdut enorm din ceea ce nu se vede, am fi pierdut glasurile oamenilor, poveștile lor, credințele, fricile, cuvintele rostite la nuntă și la moarte, gesturile mărunte care făceau ca viața într-un sat maramureșean să nu semene cu viața din niciun alt loc.

Poate tocmai aceasta este adevărata semnificație a celor o sută de numere de „Memoria Ethnologica”. Între dispariția unei lumi și posibilitatea de a mai afla cândva cum a fost stau, uneori, doar un om care a întrebat, altul care și-a amintit și cineva care a avut grijă să scrie.

Lansarea numărului 100 al revistei „Memoria Ethnologica” are loc astăzi, 7 octombrie 2026, de la ora 14:00, în Sala de Conferințe a Centrului Universitar Nord din Baia Mare. Evenimentul este inclus în programul celei de-a treia ediții a Festivalului Național „Ethnologica Film Fest”.

Sursa FOTO: Memoria-Ethnologica. ro / Centrul Culturii Tradiționale Maramureș – Dan Dinescu

Vasile Petrovan

Citește și: