Satul Poiana Botizii este o localitate pitorească aparținând administrativ de comuna Băiuț. Situată pe o vale paralelă (Valea Poienii) beneficiază de o climă diferită și mai ales de o structură geologică aparte.
Indicator intrare în localitatea Poiana Botizii
Prezența calcarului în zonă este o curiozitate și un element aproape ,,exotic” în mijlocul lanțului vulcanic Oaș, Gutâi, Lăpuș și Țibleș.
Unele izvoare istorice ne spun că vechea vatră a satului ar fi fost nu departe de intrarea în mica Depresiune a Poienii, sub pintenul de calcar cunoscut și sub denumirea de Piatra Pintii, mărturile geologică a fostei Mări preistorice Thetys.
Vechea vatră a satului Poiana Botizii
Calcarele de la Piatra Pintii – Poiana Botizii Sursă foto Cristi Man
Locuitorii din acest sat se ocupau pe lângă agricultură și cu producerea varului, având materia primă la dispoziție în imediata apropiere.
Cuptoarele de var ardeau zi și noapte, iar varul era livrat în toată regiunea.
În perioada Evului Mediu mai multe epidemii de ciumă au devastat populația din localitățile învecinate și mai ales în orașele mai mari cum era de exemplu Baia Mare și Baia Sprie.
Căruțele veneau să se aprovizioneze cu var de la Poiana Botizii, varul fiind un bun dezinfectant și se folosea la înhumarea celor decedați de cumplita molimă.
Dar căruțele care veneau să se aprovizioneze cu var de la Poiana Botizii au adus cu sine și boala în micuța localitate.
Se ajunsese aproape la o decimare a populației așa că doar o minune mai putea salva comunitatea de aici.
Iar minunea a venit în persoana unui călugăr de la o mănăstire din apropiere.
Se spune că acest călugăr ar fi convins populația care a mai rămas să se mute din acel loc în partea de sus, mai în amonte pe Valea Poienii, în locația care se găsește și în ziua de astăzi.
Iar ca o formă de protecție le-a sugerat oamenilor ca la intrarea în sat să se pună o cruce (o răstignire), în mijlocul satului alta și încă una la ieșire.
Răstignirea de la intrarea în satul Poiana Botizii
Răstignirea de la mijlocul satului la intrarea spre Biserica de lemn monument istoric
Răstignirea de la ieșirea din sat
Ca o minune boala nu a mai progresat în rândul populației, oamenii putând să își continue în liniște traiul de fiecare zi.
Locuitorii păstrează cu sfințenie acest obicei vechi, cele trei cruci sunt îngrijite și se înnoiesc periodic și în ziua de astăzi în cele trei puncte din sat, ca un semn al protecției divine.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter Übelhart
Citește și
Muzica corală la Băiuț – corul de La Capătul lumii
