În calendarul marilor personalități care au marcat destinul României și al scenei internaționale, Nicolae Titulescu (1882–1941) ocupă un loc de cinste. Jurist, economist, diplomat și om politic de prim rang, Titulescu a fost una dintre vocile de referință ale diplomației europene din prima jumătate a secolului XX, un adevărat vizionar al relațiilor internaționale.
O carieră politică și diplomatică impresionantă
Fiu al unui reputat avocat, Nicolae Titulescu s-a afirmat încă din tinerețe ca un erudit specialist în drept civil și drept internațional public. Cariera sa politică a fost una remarcabilă: de două ori ministru de Finanțe (1917; 1920–1921), ambasador al României la Londra (1921–1927; 1928–1932) și ministru de Externe în mai multe mandate (1927–1928; 1932–1936). Titulescu a fost unul dintre artizanii integrării României în structurile internaționale și un neobosit susținător al păcii și securității colective.
Ca membru al delegației române la Conferința de Pace de la Paris (1919–1920), Titulescu a fost co-semnatar al Tratatului de la Trianon, document fundamental pentru recunoașterea granițelor României Mari. De asemenea, a fost un participant activ la toate sesiunile Societății Națiunilor între 1920 și 1936, unde a avut un rol determinant în definirea conceptului de agresiune și în consolidarea securității europene.
Un diplomat de elită, respectat pe plan internațional
Titulescu a fost ales, în mod excepțional, președinte al sesiunilor XI și XII ale Adunării Societății Națiunilor (1930–1931), fiind un adevărat promotor al dreptului internațional și al colaborării între state. A fost co-autor al Convenției pentru definirea agresiunii (1933) și a jucat un rol esențial în crearea și consolidarea alianțelor regionale precum Mica Înțelegere (1933) și Înțelegerea Balcanică (1934), structuri menite să contracareze ascensiunea regimurilor totalitare din Europa.
De-a lungul carierei sale, Nicolae Titulescu a întreținut relații de prietenie și colaborare cu personalități marcante ale epocii și a fost membru al mai multor instituții internaționale de prestigiu, inclusiv al Academiei Diplomatice Internaționale de la Paris și al Comisiei de Cooperare Intelectuală Internațională – precursoarea UNESCO. A fost, de asemenea, membru al Academiei Române și doctor honoris causa al Universităților din Atena și Bratislava.
O voce curajoasă împotriva totalitarismului
Principiile democratice și atașamentul său față de statul de drept i-au atras însă și numeroși adversari. Din cauza presiunilor statelor totalitare și a intrigilor interne, Nicolae Titulescu a fost îndepărtat din viața politică în 1936. Regimurile fasciste și pro-fasciste l-au condamnat la moarte, forțându-l să trăiască în exil. În ciuda acestui exil forțat, Titulescu și-a continuat misiunea diplomatică până în ultimele clipe ale vieții, rămânând fidel convingerilor sale până la moartea sa, survenită în 1941.
Moștenirea unui mare vizionar
Recunoașterea internațională a lui Nicolae Titulescu nu s-a oprit la timpul vieții sale. În 1935, a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace, iar în 1982, la aniversarea centenarului nașterii sale, i s-a conferit titlul de „Om al secolului pentru pace și înțelegere internațională”, un act de mare rezonanță mondială. Contemporaneitatea îl recunoaște drept „mare Român, mare European, mare Contemporan”, o personalitate care a scris pagini esențiale din istoria diplomației moderne.
Astăzi, numele lui Nicolae Titulescu rămâne un simbol al viziunii, al integrității și al devotamentului față de idealurile de pace și securitate globală. Contribuția sa la dezvoltarea relațiilor internaționale și la promovarea valorilor democratice continuă să inspire generațiile viitoare, confirmându-i statutul de arhitect al diplomației românești și europene.
Vasile Petrovan
