,,Fără muzică, viaţa ar fi o greşeală” scria Friedrich Nietzsche într-una din cugetările sale.
Viața minerilor din Băiuț și nu numai s-a împletit întotdeauna cu muzica. Era o compensare a muncii grele din subteran și poate fi văzută ca o evadare în lumea de vis care ne-o oferă această frumoasă artă. Iar pentru că munca în mină necesită precizie, pentru a evita pericolele la care erau expuși, această precizie s-a transpus și în pasiunea de la suprafață, adică în muzică.
Pentru că vorbim în special despre muzica instrumentală, unde pe lângă talent este nevoie și de precizie.
Despre muzică și minerit ne vorbește istoricul și medicul german Georg Agricola (1494-1555) în cartea sa ,,De re Metallica Liibrixii”, în care a scris în detaliu despre ocupația de miner și viața acestora încă din acele vremuri.
Prima consemnare a școlii de muzică din Băiuț apare în scrierile preotului romano-catolic Endre Bakk (1841-1906), în cartea sa despre istoria parohiei romano-catolice din Băiuț, și anume faptul că anul 1876 la înmormântarea nobilului cavaler Ignatius von Kutserfeld, fost director al minei , cortegiul funerar a fost condus de cei doi preoți ai localității , unul greco-catolic iar celălalt romano-catolic , însoțită de corul și fanfara școlii de muzică din localitate, care au interpretat impecabil piese din opere celebre.
O fotografie din anul 1886 în care este ilustrată fanfara din Băiuț arată o eleganță deosebită a costumelor, întâlnită doar la marile orchestre ale vremii din Germania și Italia. În mijloc se află dirijorul în costum și papion , cel mai probabil profesor al școlii de muzică.
Fotografie din anul 1886 cu fanfara din Băiuț . Sursa Asociația Fanfara Băiuț
În perioada secolului XIX locația școlii de muzică nu ne este încă cunoscută. Este posibil ca acesta să fi avut sediul în fosta Casă a Frăției minerilor datată din anul 1820 și care este încă vizibilă în localitate. Despre istoricul acestei case voi scrie detalii într-un articol viitor.
Școala de muzică de la Băiuț se pare că se dezvoltă foarte mult, dovada faptului că în anul 1906 se construiește o clădire impresionantă pentru aceea vreme, care să poată găzdui atât corul cât și școala de muzică instrumentală.
Clădirea unde a funcționat foata școală profesională de muzică din Băiuț.
Un aport deosebit în identificarea locației școlii l-a avut Ing Willy Dumitru Nica un bun cunoscător al istoriei localității.
Clădirea care impresionează și astăzi prin arhitectura ei păstrează încă mărturia a ceea ce a fost în trecut.
Fațada și intrarea în clădire conține elemente arhitecturale evreiești copiate după schițe ale fostului Templu a lui Solomon.
Intrarea în cladirea fostei școli de muzică
În spatele cladirii vom întâlnii splendide basoreliefuri cu simbolul harfei (al muzicii) .
Basoreliefuri de pe clădirea fostei școli de muzicăSimbolul harfei sau al muzicii de pe clădire
Renumele școlii de muzică din Băiuț este cunoscut prin faptul că această locație este frecventată de elevi din celelalte centre miniere care doreau să învețe muzica instrumentală.
Cu toate că școala de muzică s-a desființat , fanfara a continuat să funcționeze ca o tradiție a mineritului. Și fanfara a avut o perioadă de declin după închiderea minei dar începând din anul 2021 sub bagheta domnului Bela Moldovan fanfara a reînviat și își croiește încet un nou viitor.
Prin grija aceluiași dirijor, s-au recuperat vechile partituri ale școlii de muzică care sunt trilingve , în română, maghiară și germană, dovadă a multiculturalității localității.
Fanfara Băiuț 2021. Asociația Fanfara Băiuț
Muzica nu a părăsit niciodată Băiuțul, indiferent de vremuri și orânduiri. Prin anii 1960-1980 au existat mai multe formații de muzică ușoară sau de petrecere , iar la balurile din Băiuț era nelipsită muzica de tango sau vals.
Tinerii în perioada comunistă s-au orientat mai mult spre muzica rock , și ca o formă de protest, Băiuțul devenind în perioada respectivă un refugiu pentru cei pasionați de acest gen muzical.
Energia muzicii la Băiuț s-a transmis mai departe și în zilele noastre, postdecembriste.
Băiuțul redevine încet un templu al muzicii de toate genurile.
În anul 2011 bijutierul Csabi Ruszicki , pasionat al muzicii rock și folk, un om cu suflet mare, organizează un prim festival de muzică rock la Băiuț.
Festivalul Rock n Road a ajuns la o amploare greu de imaginat cu ani în urmă (peste 3500 de participanți în anul 2022) și care este în continuă creștere.
Pe lângă acest Festival au apărut și altele, cu alt gen de muzică cum sunt ,,Trecui Dealu La Băiuț”, ,,Oxyzen” și care au potențial de creștere. În viitorul apropiat se preconizează organizarea de festivaluri de Jazz și Operă.
