14 decembrie – un an de la trecerea la cele veșnice a lui Mircea Diaconu - 50 minute în urmă
Prognoză meteo Maramureș – 14 decembrie 2025 - 2 ore în urmă
Înfrângere pentru Știința Explorări în ultimul meci oficial din acest an - 11 ore în urmă
Despre adversara României din barajul pentru CM 2026 – o radiografie în cifre - 12 ore în urmă
„O jucărie pentru o bucurie”, un demers al CS Minaur - 13 ore în urmă
Remiză acasă pentru CSM Sighet cu prima clasată - 13 ore în urmă
Ultima noapte a lui Nichita Stănescu - 14 ore în urmă
Victorie fără dureri de cap pentru CS Minaur cu „lanterna roșie” - 15 ore în urmă
Festivalul „Cum e datina străbună”, la Sighetu Marmației - 15 ore în urmă
Concurs de Kendama pentru tineri, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare - 17 ore în urmă
Momentul „Nichita Stănescu”, cu membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș
Sâmbătă, 6 aprilie 2024, membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș și-au dat întâlnire în Sala „Ion Burnar” din incinta bibliotecii județene. Astfel de revederi adună sub același acoperiș oamenii pasionați de scris și literatură. Le oferă oportunitatea de a împărtăși idei, de a se conecta unii cu alții prin recitări, inspirație și camaraderie literară.
Evenimentul a debutat cu prezentarea volumului „Timp rătăcit prin vise”, semnat Vasile Bele, premiat la „Festivalul românesc de poezie” din Spania. Tot autorul este și coordonatorul publicației „Revista din Vatra Satului”.
Au urmat premii, medalii oferite de Vasile Bele și un debut în lumea poeziei, a Dianei Szekely din Târgu Lăpuș.
„Momentul Nichita Stănescu” a fost lăsat să curgă în ultima parte a întâlnirii. Despre personalitatea lui, a luat cuvântul scriitoarea Terezia Filip, cea care a semnat ciclul dedicat operei lui Nichita, „O poetică a ființei”, care cuprinde patru volume. Întâlnirea s-a încheiat cu versurile poetului omagiat, recitate de membrii cenaclului.
Eu te-am rupt pe tine din aer- Nichita Stănescu
zeitate melodioasă, subţire,
ca să-mi trec inelul braţului meu
în jurul mijlocului tău nervos, ca un deget.
O, revărsare de mirosuri suave;
alergare de iepuri; albine de ziuă;
lină topire de lumi a gheţii!
Alunecare a pletelor, geamănă
cu singurătatea neagră a pământului…
Nu te voi învăţa niciodată
nici un cuvânt din limba după-amiezelor.
Nu-ţi voi destăinui niciodată
nici un adevăr al nemişcărilor.
Rămâi deci cu mine, rămâi,
întruna curgând peste bolovanii albaştri
ai ochilor,
pe sub sălciile arămite de toamnă
ale coastelor,
şi-adormi tu, adormi
sub cortul şuierător al trupului meu
visând că eşti trează.
Lăcrimioara ZOTA








