„Cu IA pe bicicletă”: Traseu prin Baia Mare și spectacol folcloric de excepție la Muzeul Satului - 19 minute în urmă
După 40 de ani la catedră, Cristina Kővy a fost omagiată într-un spectacol plin de emoție - 1 oră în urmă
Premieră la Spitalul de Pneumoftiziologie din Baia Mare - 1 oră în urmă
Gică Petrescu, 20 de ani de la dispariție - 2 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, joi 18 iunie 2026 - 2 ore în urmă
Echipele românești și-au aflat adversarele din cupele europene. Cum mai stăm cu coeficientul UEFA - 12 ore în urmă
O jucătoare de la Fabrica de Campioni, la acțiunea de selecție pentru echipa națională U11 - 15 ore în urmă
Experiență internațională la Colonia Pictorilor din Baia Mare: studenți din Varșovia, inițiați în conducerea instituțiilor culturale - 16 ore în urmă
Grupa mijlocie a Ansamblului „Cercănelul” din Borșa, premiată la primul concurs - 17 ore în urmă
S-au tras la sorți grupele din faza regională a Cupei României - 17 ore în urmă
Casa de Cultură a Sindicatelor intră în patrimoniul municipiului Baia Mare
Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, una dintre cele mai cunoscute clădiri ale orașului, se apropie de un moment important. După ani de procese și neclarități juridice, o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie deschide drumul pentru ca imobilul să revină în patrimoniul municipiului.

Clădirea a fost inaugurată în anul 1970 și a intrat imediat în patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, singura organizație sindicală din perioada comunistă.Timp de ani buni, a fost un spațiu important pentru viața culturală: spectacole, evenimente, întâlniri și activități pentru public. După 1990, situația s-a complicat. Structura sindicală care deținea aceste bunuri nu a fost desființată printr-un act clar, iar patrimoniul a fost preluat în administrare de confederațiile sindicale nou formate. Astfel, Casa de Cultură a rămas în zona sindicală, fără o clarificare completă a proprietății.
În timp, au apărut semne de întrebare legate de statutul juridic al clădirii. Din punct de vedere formal, imobilul nu era intabulat clar, ceea ce a dus la interpretări diferite. Administrația locală a susținut că, în lipsa unei intabulări definitive, clădirea nu are un proprietar stabilit în mod clar și că ar trebui să revină comunității. De cealaltă parte, reprezentanții sindicali au susținut că patrimoniul fostei organizații sindicale a fost preluat legal după 1990 și că dreptul de administrare și utilizare a clădirii le aparține în continuare. Diferențele de poziție au dus la un proces între municipiu și Asociația Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, care a revendicat imobilul. Procesul a durat mai mulți ani și a trecut prin mai multe etape. În tot acest timp, situația clădirii a rămas blocată, fără investiții majore și fără un plan clar de dezvoltare.
Decizia finală a venit recent, când instanța supremă a respins definitiv revendicarea asupra imobilului și a dat câștig de cauză administrației locale. Hotărârea permite acum primăriei să continue procedurile pentru a înscrie definitiv clădirea în patrimoniul municipiului. În prezent există doar o înscriere provizorie, iar următorul pas este intabularea completă. Abia după acest moment pot începe demersurile concrete: expertize tehnice, proiecte și căutarea finanțării.

Între timp, starea imobilului s-a deteriorat semnificativ. De la un centru cultural activ, clădirea a ajuns să fie folosită limitat, iar lipsa investițiilor a dus la degradare. Evaluările arată că imobilul se încadrează într-o categorie de risc seismic, ceea ce înseamnă că reabilitarea nu va fi simplă și va necesita lucrări serioase de consolidare. Autoritățile locale intenționează să includă clădirea într-un program de finanțare pentru consolidarea imobilelor cu risc seismic. Există deja ideea de a prezenta proiectul pentru a obține sprijin financiar, similar altor clădiri importante din oraș aflate în situații asemănătoare. Dacă aceste planuri vor fi realizate, Casa de Cultură ar putea reveni la rolul său inițial, ca spațiu dedicat evenimentelor culturale și comunității.
Cazul din Baia Mare reflectă o situație întâlnită în multe orașe din România. Clădiri construite înainte de 1989, cu rol public, au ajuns după 1990 în situații juridice neclare, ceea ce a blocat investițiile și a dus, în timp, la degradare. Decizia recentă clarifică o parte importantă din această problemă, dar nu rezolvă totul. Urmează partea cea mai dificilă: reabilitarea efectivă și readucerea clădirii în viața orașului.
Vasile Petrovan












