Înainte de toate, cartea Societatea de socializare din Medio-Monte, avându-i ca autori pe prozatorul Marian Ilea și pe pictorul Mircea Bochiș, ar putea să ne apară ca o carte „trăznită”, epitetul e sinonim cu ,,extrem de originală”, „ieșită din comun”, „provocatoare”. Este astfel prin ludismul, imaginația, ironia bonomă și potrivirea dintre cei doi artiști sau dintre spiritele celor doi artiști, personalități de excepție în domeniile lor.
Postmodernismul, cu larga deschidere spre sincretismul artelor, al limbajului și cu permeabilitatea pentru toate tipurile de expresie, de la stilul grav la kitsch, face posibil un astfel de proiect.
Medio-Monte este deja un topos consacrat de Marian Ilea prin cărțile sale, dar ar fi cvasi-complet câtă vreme mai generează alte și alte cărți menite să-i evidențieze bogăția.
În treacăt fie spus, sunt oarecum norocoasă că am locuit acolo câțiva ani. Dacă însă pentru mine era doar un spațiu de trecere, pentru Ilea este un univers complet, cu mitologia lui, cu epicul său, cu personajele sale memorabile, cu valorile consacrate și, iată, cu ,,Societatea de socializare”. Ideea este că pentru fiecare există un alt acasă, loc al originilor unde fiecare detaliu dobândește o semnificație specială.
Întâlnirea în acest spațiu cu un alt artist, devenit și el cetățean al Medio-Monte-lui, este fericită, pentru că lumea lui Ilea capătă o concretețe imagistică unică.
Cum să populeazi un asemenea univers e o interogație care primește și un răspuns pictural/plastic. Prozatorul o face prin limbajul și istorisirile anodine, cum ar fi, Istoria domnului Lang și a frumoasei sale nurori (ce împart aceeși casă, și după moartea fiului se căsătoresc ca să nu o piardă.)
Întâmplările se înseilează în dialogul dintre domnul Lang, doamna Liz și Henrieta. Domnul Lang constată că deși are o sticluță în formă de mașinuță umplută cu parfum, de la frizerul Stamboli, n-a stropit-o cu parfum pe doamna Liz, poate și pentru că aceasta nu era de statutul lui. Astfel. Doamna Liz a fost crescută la Pensionul de Fete, cu ,,educație pentru domnișoarele din înalta societate, cu ore de pian”, având acasă pian cu coadă etc.,etc. Despre domnul Stamboli știm că avea pacieți constanți, care nu-l părăseau decât atunci când nu se mai puteau întoarce. Ș.a.m.d.
Această istorie a domnului Lang devine pentru artistul plastic un pretext. El lansează o invitație către confrați și primește astfel o mulțime de plicuri pe care apar imagini din Medio-Monte, ori reprezentarea fizică a personajelor în secvențe narative. Plicurile, având desenele în afară, reprezintă veritabile imagini grafice si cromatice ca răspuns la întâmplările din povestire: obiecte din prăvălia domnului Stamboli, sticluțe cu pomadă, afișe de epocă, și foarte generos reprezentată imaginea nurorii lui Land, de cele mai multe ori în nud, medicamente, frizuri de epocă, haine, chiar și peretare (pobabil din casa mai simpluței Henrietta), exprimând satisfacțiile menajului fericit.
Aș mai aminti craniul unui pacient mort asfixiat când a trăznit în farmacie, într-o imagine de tip vanitas, menită să reașeze acest melanj colorat într-un registru grav. Cu deosebire și oarecum la polul opus e imaginea de pe coperta cărții ,,Maison de l amour”: Eros și Tanathos, așadar. În chiar miezul vieții.
Nu mă intereseză teoria despre limitele teatrului modern din Prefață. Am înțeles că dialogul dintre personaje poate avea loc oriunde, cu alte cuvinte Medio-Monte este scena acestui spectacol. Și, totuși, ca pentru a se contrazice auto-ironic, ionescian, personajele apar din fundul scenei unde pe o pancartă scrie ,,Societatea de socializare din Medio-Monte – proiect al Uniunii Europene”. Și scenografia e completă și, ca-ntr-o piesă obișnuită, avem indicații pentru personaje: ,,Cele trei personaje intră în scenă, nehotărâte, parcă stinghere, se salută ceremonios” etc.
În tot, o carte-colaj care permite plasticianului să expandeze universul Medio-Monte, având ca pretext o întâmplare din spațiul jocului.
Aș mai adăuga la sfârșit faptul că ,,Societatea de socializare” nu este doar cea numită așa ci se extinde prin această găselniță pentru un public receptor mai larg.
Petronela MOLDOVAN
