Lucrarea zilei (5): Artiștii «Centrului Artistic Baia Mare»

UITAȚI – PIERDUȚI – REGĂSIȚI (III):

Stanisłas STÜCKGOLD (*18/30 mai 1868, Varșovia, Congresul Polonez/Imperiul Țarist Rus-†1 ianuarie 1933, Paris, Franța)

Prezență episodică și oarecum stranie în constelația individualităților reunite, în deceniul începutului veacului 20, în Centrul Artistic Baia Mare, altminteri intelectual polonez polivalent, cu solide studii academice în matematică şi chimie la Varşovia, Zürich şi Paris, Stanisłas Stückgold s-a consacrat artei abia târziu, începând de la vârsta de 38 de ani, după ce viața i-a parcurs câtea episoade tumultoase.

Astfel, în 1906–1907 petrece o jumătate de an la Academia de Arte din Varşovia. Apoi s-a mutat la München şi, din toamna anului 1907 până în primăvara anului 1908, a studiat desenul şi pictura în cadrul Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy.

Lunile sezonului de vară 1908 le-a petrecut în colonia temporară a Școlii Libere de Pictură de la Baia Mare, probabil de prin mai, până prin septembrie.

Rămân învăluite în mister motivele care îl vor fi determinat pe Stanisłas Stückgold să nu își urmeze mentorul la Teceul maramureșului, în colonizarea temporară a studenților școlii sale müncheneze, ci să opteze pentru mai vechea ctitorire colonistică de la Baia Mare, întemeiată cu un deceniu în urmă tot de Hollósy, dar a cărei funcționare neîntreruptă fusese asigurată, din 1902 încolo (după secesiunea lui Hollósy și a școlii sale), de nou înființata instituție educațională locală – Școala Liberă de Pictură – sub direcția artistică asigurată de „quattuorviratus”–ul foștilor asociați ai lui Simon Hollósy: Albert Ivanyi Grünwald, Károly Ferenczy, János Thorma și István Réti, și care parcurgea, în 1908, episodul și procesele „rebeliunii interne avangardiste” al așa-zisei mișcări neo („neomoderniste”). Putem doar presupune că tocmai sugestii oferite de Hollósy îl vor fi motivat pe Stückgold să colonizeze temporar la Baia Mare pentru lunile sezonului de vară 1908.

Informaţii din epocă atestă că artistul polonez a frecventat aici, la Baia Mare, cursurile Şcolii Libere de Pictură susţinute, în intervalul mai–septembrie, de Károly Ferenczy şi Béla I. Grünwald. Evaluând cele câteva dintre lucrările sale cunoscute ca fiind realizate la Baia Mare, devine limpede că Stanisłas Stückgold s-a manifestat ca un spirit creativ puternic şi relativ independent în ambianţa Coloniei artistice de la Baia Mare.

În orice caz, este evident faptul că în acest context el s-a afiliat de la bun început grupului de tineri pictori băimăreni care declanşaseră deja, încă din 1906, o treptată reorientare înspre Parisul avangardist cu modélele sale care tocmai ce declanşaseră, pe atunci, începutul proceseleor de „revoluţionare“ a scenei estetice europene. Există, în acest sens, o frapantă înrudire a lucrărilor băimărene cunoscute şi realizate în 1908 de Stanisłas Stückgold, cu alte lucrări pictate la Baia Mare în acelaşi an 1908 de Tibor Boromisza, Sándor Ziffer, Sándor Gallimberti, Rezső Bálint, Béla I. Grünwald.

Surprinzător – sau nu !?! – această afiliere a lui Stanisłas Stückgold, dintru bun început, tocmai grupului insurgenților înnoitori, este fapt dovedit pe deplin de lucrările recent redescoperite și revalorizate în spațiul public european, printre care și:

Malul Săsarului la Baia Mare, 1908 , Baia Mare, [titlu de inventar: Peisaj] Podul Viilor – vechea variantă de lemn, ulei pe pânză, 52 x 62,.3 cm. semnat şi datat dreapta jos cu negru: „Stanisłas Stückgold 1908” • Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», colecțiile de pictură băimăreană istorică, inv. nr. 3728; proveniența: achiziție a muzeului în13 octombrie 2009 din portofoliul MissionArt Galéria, Miskolc–Budapesta, Ungaria.

Malul Săsarului la Baia Mare reprezintă o secvență peisagistică citadină, de dimensiuni medii, în ulei pe pânză, pictat „în priză directă” în plein air-ul spațiului public situat în capătului sudic al Podului Viilor din Baia Mare, într-una – cel mult în două sesiuni de lucru (și, eventual, cu posibile intervenții de toaletare în atelier), în vara timpurie a anului 1908 (cel mai probabil cândva în cursul lunilor mai–iunie).

În prezent, lucrarea este una dintre „vedetele“ de prim-plan ale expoziţiei permanente de la muzeului băimărean de artă: «Centrul Artistic Baia Mare». Repere europene între tradiţii şi inovaţii» – inaugurată în 2010 și actualizată, succesiv, în 2016 și 2022.

Ea ilustrează cu maximă măiestrie particularităţile stilistice impuse polemic în viaţa coloniei artistice băimărene de pictorii primului val avangardist şi, totodată, exprimă predominanţa preocupărilor foviste care s-au manifestat activ în mediul băimărean al „insurgențelor înnoitoare” petrecute între anii 1906-1914, preocupări iscate pe filiație pariziană – adeseori în relație directă cu atelierul lui Henri Mattise și/sau cu grupările discipolilor săi, reunite public în ambianțele expoziționale din acei ani, la Salon des Indépendants și Salon d’Automne.

În lunile de vară ale studiilor băimărene, Stanisłas Stückgold trăiește o idilă „coup de foudre” cu Elisabeth Veress – o tânără educatoare și scriitoare transilvăneană (născută și locuitoare, în acei ani, la Ileanda, în Sălaj) –, aflată și ea la studii în cadrul Școlii Libere de Pictură din Baia Mare. Sfidând convențiile și rigiditățile social-religioase ale epocii, în toamna anului 1908 cei doi îndrăgostiți de „refugiază” la Paris, unde aveau apoi să se căsătorească, sfidănd convențiile social–religioase ale vremii care nu priveau cu toleranță – nici de o parte, nici de cealaltă parte a „baricadelor” confesional-religioase – uniunea matrimonială dintre un evreu și o protestantă evanghelică !.

În capitala Franței Stanisłas Stückgold pătrunde în cercul artistic avangardist constituit în jurul lui Henri Matisse, frecventând timp de aproape un an cursurile școlii acestuia. Il cunoaste pe Henri Rousseau „Vameșul”, artist a cărui viziune nonconformistă avea să joace un rol decisiv în ulterioara reorientare stilistică a picturii lui Stanisłas Stückgold (după 1913) înspre un fel de „suprarealism primitivist avant la letrre”.

În Malul Săsarului la Baia Mare, Stanislas Stückgold decupează o secvenţă peisagistică ce cuprinde câteva „toposuri“ reprezentative pentru repertoriul de motive plein air-iste specifice picturii de la Baia Mare: valea râului Săsar, Podul Viilor, Dealul Crucii, Moara veche.

Lucrarea a avut o existenţă aventuroasă. De-a lungul timpului a călătorit, împreună cu familia pictorului, la Paris, München, Varşovia. Din perioada interbelică a poposit la Dornach (Elveţia), mai întâi în colecţia familiei, apoi a urmașilor lui Stansilas Stückgold, de unde a fost „recuperată” pentru viața publică și readusă în circuitul expozițional – dimpreună cu alte piese reprezentative din moștenirea Stückgold, printre care încă un peisaj băimărean, datat tot 1908 ! – de către László Jurecskó și Zolt Kishonthy, experții galeriști ai MissionArt Galária Miskolc–Budapesta.

În 2009 ea a fost achiziţionată pentru Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» prin intermediul MissionArt Galéria din Budapesta, îmbogățind astfel patrimoniul muzeal băimărean cu o piesă de referință majoră care, imediat după achiziționare, a fost distribuită în expoziția temporară Achiziții și donații 2007-2009. iar începând din începând din iunie 2010, în mod deplin firesc, a intrat în expunerea permanentă amuzeului băimărean (Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații – sala a treia: Primul val avangardist: 1906-1911).

În 2012 a fost prezentată în expunere independentă ca Lucrarea lunii octombrie la sediul din Baia Mare al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

În 2013 piesa a fost inclusă și în tematica expoziției temporare Patrimoniu. Restaurări și conservări 2007-2013. În 2014 a făcut parte din portofoliul selecției expoziționale Fascinația reînnoirii, prezentată în standul independent al muzeului băimărean de artă din cadrul Bucharest Art Safari 2014 – cel dintâi târg românesc internațional de artă, secțiunea patrimoniu, la Pavilionul (temporar) Art Safari 2014 din București, Piața «George Enescu».

Tot în 2014 a fost publicată în eseul: dr. Ioan Angel Negrean, dr. Tiberiu Alexa „2012 Lucarea lunii noiembrie: Stanislas Stückgold, Malul Săsarului la Baia Mare, 1908”, cuprins în albumul ilustrat Tiberiu Alexa, Ioan A. Negrean, Dorel Topan, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Lucrarea lunii 2011-2012, Baia Mare, Casa de editură «Alma Mater» Cluj-Napoca, 2014, pp. 98-104 [Colecția MICA BIBLIOTECĂ DE ARTĂ BĂIMĂREANĂ 34 • seria microalbume de artă 9].

Iar în 2019 a fost, de asemenea, inclusă, în marea retrospectivă de artă băimăreană Capodopere muzeale. Achiziții și restaurări 2007-2019 (secțiunea: primul val avangardist), prezentată la Galeria Hollósy a Complexului expozițional «Colonia Pictorilor».

dr. Ioan Angel NEGREAN[1]

„Compoziţia lucrării este deschisă şi dinamică, structurată pe trei registre dispuse orizontal unul peste celălalt, într-o succesiune care redă şi rezolvă perspectiva spaţiului natural cuprins în tablou şi un registru vertical situat în dreapta spaţiului plastic, unde zidul masiv al unei case redat în gri neutru, parcă refuză participarea la efervescenţa cromatică a ansamblului. Este aici singurul spaţiu din tablou unde pictorul lasă voit ochiul privitorului, după ce a parcurs prim-planul de la stânga la dreapta, să ia o pauză, un respiro, timp în care privirea îi este dirijată în sus până la colţul acoperişului situat în colţul din dreapta-sus al spaţiului plastic, unde te cheamă şi te aşteaptă acea pată de roşu vermillon, care după ce te încarcă energetic te trimite plonjat înapoi, din colţul dreapta sus spre mijlocul lucrării în freamătul tumultului cromatic al tabloului, îmbiindu-te să consumi energetic imaginea compoziţiei şi prin aceasta să trăieşti pe deplin bucuria pământului, a apei şi a aerului, specifice locului.

Prim-planul secvenţei picturale este dominat de parapetul estic al vechiului pod din lemn peste Săsar („Podul Viilor“). Pictat cu mult curaj, într-un contrast valoric deschis–închis de violet, care, din pricina complementarităţii stârnite de juxtapunerea cu suprafeţele galbene din planul secund este împins în faţă, adică înspre privitor. Forţa energetismului vizual este accentuată de pictor prin folosirea, în principal, a schemei cromatice complexe a complementarelor duble (roşu-verde şi galben-violet) în care verdele are rol dominant fiind prezent pe suprafeţe mai întinse în diferite ipostazieri plastice de multiple nuanţări, grizări, şi valori de la deschis la închis.

Zona mediană a tabloului este traversată de la dreapta la stânga de cursul şi albia râului Săsar, prilej pentru pictor de a introduce cu mult curaj în compoziţia lucrării, pe lângă cele două perechi de culori complementare a culorii albastru, cea de-a treia dintre culorile principale ale spectrului, prezentă în lucrare pentru a sporii intensitatea cromatică a ansamblului prin adăugarea efectului de acută strălucire cromatică dat de contrastul în sine al culorilor. Tot în albastru, în pată aproape plată dar cu maximă intensitate cromatică este redat în culoare cerul, suprafaţă care ocupă aproape toată partea superioară a tabloului, care împreună cu vermillon-ul din dreapta (colţul acoperişului) închide partea superioară a spaţiului plastic într-o unitate de tratare plastică regăsită pe tot parcursul registrului.

Pe malul nordic al râului, pictorul ilustrează pe un spaţiu nu prea întins ca suprafaţă, grupul de clădiri de pe marginea drumului (actuala stradă a Minerilor) ce se constituie într-un centrul de interes al compoziţiei, pentru că aici se concentrează în succesiuni de suprafeţe mai mici, toate culorile folosite în ansamblul lucrării. Regăsim aici alternanţa violetului prezent în diferite degradeuri şi nuanţări, în contrast cu galbenul, şi el prezent în multiple intensităţi valorice, pe fundalul vibrat de diverse ipostazieri plastice ale verdelui, bine orchestrate în ansamblul structurii compoziţiei.

Nu întâmplător am lăsat la urmă analiza efectelor de expresie plastică produse de prezenţa culorii roşu vermillon în compoziţia lucrării, tocmai pentru că, deşi apare doar în trei suprafeţe, dintre care două de dimensiuni reduse, vermillon-ul devine, tot prin contrast complementar, dar şi prin contrast de cantitate, principalul vector generator de centre de interes în compoziţie. Astfel, hornul vechii mori, respectiv acoperişul unui imobil, sunt parcă indicate aluziv de „săgeata roşie“ sugerată de forma colţului acoperişului casei din primul plan: efectul vizual ne îndreaptă privirea, prin „corespondenţă cromatică” spre celelalte două suprafeţe de vermillon, şi prin aceasta spre centrul de interes situat în centrul spaţiului pictural.

Prin aceste ingrediente compoziţionale şi cromatice, Stanislas Stückgold exprimă în Malul Săsarului la Baia Mare principalele trăsături specifice discursului fovist, ce-i drept într-o varietate relativ moderată: tensiuni cromatice expansive, energetism şi forţă de impact vizual maximizate, capacitate de sugerare a unei naturi plină de densitate organică vitală, empatie psiho-afectivă a privitorului.”

Dr. Tiberiu ALEXA

[1] Fragment preluat din dr. Ioan Angel Negrean, dr. Tiberiu Alexa „2012 Lucarea lunii noiembrie: Stanislas Stückgold, Malul Săsarului la Baia Mare, 1908”, în Tiberiu Alexa, Ioan A. Negrean, Dorel Topan, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Lucrarea lunii 2011-2012, Baia Mare, Casa de editură «Alma Mater» Cluj-Napoca, 2014, pp. 98-104 [Colecția MICA BIBLIOTECĂ DE ARTĂ BĂIMĂREANĂ 34 • seria microalbume de artă 9].

Citește și