La 11 noiembrie 1918, un apel tipărit la Sighet anunța începutul organizării politice a românilor din Maramureș
La 108 ani de la constituirea Sfatului Național Român Provizoriu al Comitatului Maramureș, un apel tipărit la Sighet păstrează mărturia uneia dintre primele acțiuni de organizare politică a românilor maramureșeni în zilele care au precedat Marea Unire.
La 11 noiembrie 1918, în vreme ce armistițiul încheiat între Germania și Puterile Aliate punea capăt luptelor de pe Frontul de Vest al Primului Război Mondial, în Maramureș se desfășurau evenimente care aveau să influențeze viitorul politic al regiunii. Prăbușirea Imperiului Austro-Ungar deschisese o perioadă de incertitudine, în care vechile structuri administrative își pierdeau autoritatea, iar comunitățile naționale începeau să își constituie propriile organisme de reprezentare. În acest context, la Sighet lua ființă Sfatul Național Român Provizoriu al Comitatului Maramureș, afiliat Consiliului Național Român Central de la Arad.
Mărturia acestui moment s-a păstrat într-un apel tipărit, datat 11 noiembrie 1918, al cărui titlu, „Frați Români Maramurășani!”, exprima limpede comunitatea căreia i se adresa.
Apelul original din 11 noiembrie 1918 – revista Familia română, aprilie 2008
Documentul, redactat în limbajul însuflețit al epocii, anunța sfârșitul unei ordini politice și îi îndemna pe românii din localitățile comitatului să participe la organizarea propriilor instituții. Dincolo de formulările sale mobilizatoare, apelul avea un conținut precis, cu măsuri și termene concrete. Semnatarii solicitau tuturor comunelor românești din Maramureș să aleagă și să trimită cel puțin trei delegați la o adunare programată pentru vineri, 22 noiembrie 1918, la ora 11, în localul Băncii „Maramurășana” din Sighet, situat atunci în piața Erzsébet, la numărul 25. Pe ordinea de zi figurau constituirea Sfatului Național Român definitiv al comitatului, organizarea structurilor sale rurale și înființarea gărzilor naționale române, destinate menținerii ordinii și ajutorării reciproce.
Faptul că o bancă devenea locul de întâlnire al unei asemenea adunări nu era lipsit de semnificație. Înființată înaintea războiului, Banca „Maramurășana” făcea parte din rețeaua instituțiilor economice prin care românii din regiune încercaseră să își consolideze poziția socială și capacitatea de organizare. În noiembrie 1918, această infrastructură instituțională putea servi și unui scop politic, oferind un loc de reuniune pentru reprezentanții comunităților.
Apelul purta numele a 17 semnatari, între care se aflau preoți, învățători, avocați, funcționari și reprezentanți ai vieții economice. Printre ei se numărau Ioan și Simion Balea, frații Ioan și Florentin Bilț Dăncuș, Grigore Bota, Titu Doroș, Vasile Țiple și Dimitrie Ponoran. Diversitatea profesiilor este importantă pentru înțelegerea momentului, întrucât arată că organizarea politică a românilor maramureșeni se sprijinea pe oameni care avuseseră deja responsabilități în școli, biserici, instituții juridice și viața economică a regiunii.
Documentul acorda o atenție specială preoților și învățătorilor, cărora le cerea să participe la mobilizarea localităților și să îi însoțească pe delegați. Rolul lor era firesc într-o societate în care școala și parohia reprezentau, în numeroase comunități rurale, principalele centre de educație, comunicare și organizare colectivă.
În zilele care au urmat, pregătirile adunării au atras atenția autorităților. Un raport întocmit la 20 noiembrie 1918 de căpitanul de poliție din Sighet consemna îngrijorarea privind menținerea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât adunarea urma să coincidă cu târgul săptămânal al orașului. La 21 noiembrie, administrația comitatului îi comunica avocatului Titu Doroș, implicat în organizarea evenimentului, că vor fi luate măsuri pentru supravegherea adunării și prevenirea tulburărilor.
Aceste două documente completează imaginea oferită de apelul inițial și arată că evenimentele din noiembrie 1918 nu s-au desfășurat într-un spațiu lipsit de tensiuni. Autoritatea politică era în curs de reorganizare, soldații se întorceau de pe fronturi, iar adunările publice deveniseră instrumente prin care comunitățile încercau să își afirme drepturile și să își stabilească reprezentanții.
La 22 noiembrie, chemarea lansată la Sighet a fost urmată de o mare adunare a românilor maramureșeni. Potrivit relatărilor epocii, publicate ulterior în ziarul „Sfatul”, la eveniment ar fi participat între 5.000 și 6.000 de oameni veniți din localitățile comitatului. Cu acest prilej a fost constituit Sfatul Național Român definitiv al Maramureșului, avându-l ca președinte pe avocatul Vasile Chindriș, originar din Ieud.
Un episod deosebit de sugestiv al acelei zile îl reprezintă drapelul pe care membrii Sfatului au depus jurământul. Potrivit documentelor istorice publicate de Arhivele Naționale Maramureș, drapelul fusese trimis de la Cluj de Iuliu Maniu, prin Longin Mihalyi, iar surorile acestuia îl brodaseră în noaptea de 21 spre 22 noiembrie. Lucia Mihalyi de Apșa, care avea atunci numai 15 ani, l-a dus în piața centrală a Sighetului, unde a avut loc ceremonia depunerii jurământului. În acest fel, marile schimbări politice ale epocii se regăseau și în gesturile unei familii, în munca dintr-o noapte și în participarea unei adolescente la un moment istoric.
Documentele din acea perioadă au fost recuperate și publicate de cercetători ai istoriei Maramureșului. Istoricii Mihai Dăncuș și Gheorghe Todinca au inclus apelul în volumul Unirea Maramureșului cu Țara. Mărturii documentare 1918–1919, apărut la Sighet în 2008, indicând proveniența exemplarului din Arhiva Muzeului Maramureșului, Fondul Artur Koman. O reproducere a manifestului a fost publicată și în revista Familia română, numărul din aprilie 2008, iar documentul figurează în albumul realizat în 2018 de Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.
Privit la o distanță de 108 ani, apelul de la Sighet este mai mult decât o mărturie a entuziasmului din ultimele săptămâni ale anului 1918. El arată modul concret în care maramureșenii au încercat să transforme aspirațiile politice în forme de reprezentare, prin alegerea delegaților, organizarea unor instituții locale și pregătirea participării la evenimentele care aveau să culmineze cu Adunarea Națională de la Alba Iulia.
În istoria Marii Uniri, atenția este îndreptată în mod firesc către 1 Decembrie 1918, însă evenimentele care au făcut posibil acel moment au început mai devreme și s-au desfășurat în numeroase orașe și sate. Pentru Maramureș, ziua de 11 noiembrie rămâne una dintre aceste date importante, păstrată în paginile unui apel care permite reconstituirea nu doar a intențiilor celor care l-au semnat, ci și a primilor pași prin care au încercat să le transforme în realitate.
Sursa: https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Revista-Arhivei-Maramuresene
Vasile Petrovan
Citește și:
