Vedere panoramică a intersecției de șapte cărări – Dealul Dancoș Băiuț
Vedere parțială a intersecției de șapte cărări – Dealul Dancoș Băiuț
Practicile de magie sau vrăjitorie sunt prezente în toată lumea începând din îndepărtata Siberie până în Patagonia Americii de Sud. Cei care o practică sunt cunoscuți ca și șamani sau vrăjitori în funcție de cultura specifică regiunii.
Există chiar și o clasificare a magiei în albă sau neagră în funcție de intențile bune sau rele ale celui care o practică.
Biserica a incriminat dintotdeauna vrăjitoria considerând-o un păcat.
În Evul Mediu au avut loc foarte multe procese de vrăjitorie soldate cu arderi pe rug sau excluderea din societate a persoanelor care erau bănuite că aveau astfel de îndeletniciri.
Astăzi practicile de magie nu mai sunt pedepsite, ci doar privite cu multă rezervă, biserica considerându-le în continuare ca fiind un păcat.
Cu toate acestea, foarte multe persoane apelează și în ziua de astăzi la astfel de practici, în special la magia albă pentru vindecărea unor boli sau pentru a aduce norocul în casă, a scăpa de farmece sau pentru a se înbogății peste noapte etc.
La Băiuț în perioada comunistă exista o așa-zisă vrăjitoare care își câștigase un renume în toată Țara Lăpușului prin practicarea magiei albe.
Era respectată în localitate cu toate că circulau diferite povești despre ea care mai de care mai fantastice.
Se spunea despre ea că noaptea dormea într-un sicriu, că făcea farmece cu ajutorul pisicilor (avea vreo 20 sau chiar mai multe), că ținea un balaur cu șapte capete la ea în pivniță și care a fost văzut odată de către un vecin etc.
La un moment dat, a înfiat un băiețel care era bolnav și l-a vindecat prin metoda solomonăriei, o practică magică din trecut prin care un copil este trecut prin fereastră și i se schimbă numele și totodată destinul.
La vrăjitoarea din Băiuț venea multă lume cu tot felul de necazuri iar ea le ghicea sau le dădea soluția salvatoare.
Se spune că inclusiv miliția vremii apela la servicile ei în a găsi mai repede hoții sau răufăcătorii.
În ciuda practicilor mai neobișnuite era o femeie respectată în comună, ea însuși fiind foarte amabilă cu vecinii sau cu cei care apelau la servicile ei.
Una din legendele care circulau în Băiuț este aceea în care se ducea noaptea pe Dealul Dancoșului și la o intersecție de șapte cărări se învârtea în cerc și invoca spirite ale nopții.
Această inedită intersecție nu trece neobservată de cei care se plimbă și astăzi pe creasta Dealului Dancoș, iar unii zic că ar avea puteri magice.
Nu credem că celebra vorbă „a merge pe șapte cărări” vine de la Băiuț, dar chiar dacă nu credeți în magie merită să vizitați acest loc „magic”.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter Übelhart
Citește și
Vilmos Pecz (1854-1923) – academicianul din Strâmbu-Băiuț și Lexiconul antic
