Țara Lăpușului găzduiește Ziua Națională a Maramureșului – Festivalul Internațional al Identității Tradiționale - 30 minute în urmă
Spațiu de popas amenajat la Izvorul Cerduța din Băița pentru cei care vin după apă - 44 minute în urmă
Mănăstirea Chiuzbaia găzduiește o nouă serie de tabere pentru copiii și tinerii din Protopopiatul Ortodox Baia Mare - 57 minute în urmă
Slujire arhierească la Mănăstirea Prislop–Borșa - 1 oră în urmă
L-ați văzut? Ionuț Mateșan a plecat de la domiciliu de câteva zile și e de negăsit - 1 oră în urmă
Implicare pentru viitorul educației: Profesori ai Colegiului de Arte Baia Mare au participat la Conferința UNMUTE din București - 4 ore în urmă
Campanie de colectare a aparatelor electrice în comuna Cernești - 5 ore în urmă
Energie și performanță la Rona de Jos: „Camp Distinct Fight Academy 2026” s-a încheiat - 5 ore în urmă
Întoarcere acasă cu un dar de suflet: Veronica Szinkulics a donat Muzeului Tarnița din Băița cel mai nou volum al său - 6 ore în urmă
Mănăstirea Dragomirești și-a sărbătorit hramul în prezența Preasfințitului Părinte Episcop Iustin - 6 ore în urmă
Gânduri de seară – Pentru cei ce știu să asculte
Seara are un fel aparte de a ne dezbrăca de armuri. Sub lumina ei blândă, rămânem mai puțin preocupați să părem și mai dispuși să fim. Atunci se strecoară adevărul că nu suntem puternici pentru că nu ne frângem, ci pentru că îndrăznim să ne recunoaștem fisurile.
Fragilitatea nu este o slăbiciune, deși a fost mult timp confundată cu ea. Slăbiciunea închide, fragilitatea deschide. Slăbiciunea se apără, fragilitatea se lasă văzută. Societatea ne învață să fim duri, impermeabili, invulnerabili, și de aceea, a simți profund devine un act de curaj. Un gest aproape subversiv.
Sunt oameni care poartă în ei o sensibilitate atât de vie, încât pare uneori că lumea îi rănește mai ușor. Dar tocmai această deschidere îi face capabili de o înțelegere mai adâncă. Ei nu trec grăbiți pe lângă durere, nici pe lângă frumusețe. Le simt pe amândouă cu aceeași intensitate. Și, în tăcere, plătesc prețul pentru asta.
A-ți asuma vulnerabilitatea înseamnă să accepți că poți fi rănit, dar să alegi, totuși, să nu te închizi. Înseamnă să spui „simt” într-o lume care preferă „rezist”. Înseamnă să lași emoția să te traverseze, fără a o îngropa sub explicații sau ironii. Nu este ușor. Este, poate, una dintre cele mai dificile forme de putere.
Fragilitatea este locul unde se naște empatia. Numai cel care știe cum doare poate recunoaște durerea în celălalt. Numai cel care a tremurat în fața propriilor temeri poate oferi o mână caldă, nu un sfat rece. Acolo, în această vulnerabilitate împărtășită, oamenii devin mai puțin străini unii de alții.
Seara ne amintește că nu trebuie să fim invincibili pentru a fi întregi. Că uneori, cea mai mare forță este să rămâi deschis, chiar și după ce ai fost rănit. Să continui să simți, să iubești, să speri, în ciuda tuturor motivelor de a te retrage.
Poate că adevărata putere nu stă în cât de tare ne închidem, ci în cât de adânc îndrăznim să trăim. Iar fragilitatea, departe de a ne slăbi, ne așază mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat: ființe vii, sensibile, capabile de o forță tăcută, dar profundă.
Vasile Petrovan















