Florica Bud, născută într-o zi de 21 martie în Ulmeni, Maramureș, ca fiică a Corneliei și a lui Ioan Trif, este o prezență remarcabilă în peisajul literar românesc, cu o carieră ce cuprinde poezie, proză și publicistică. Debutul său literar a avut loc în 1997 în revista „Artpanorama”, cu proză scurtă. În 1992, a publicat primul său volum de proză, „Iubire, sunt un obiect zburător”, și de atunci a continuat să scrie și să publice numeroase lucrări, printre care romane, poezii și proză scurtă, fiind recunoscută și pentru activitatea sa în literatura pentru copii.
A fost tradusă în limbi precum franceza, italiana și albaneza și este prezentă în mai multe antologii naționale și internaționale. Florica Bud a fost activă și în promovarea culturii, ocupând funcții importante, printre care Director al Institutului Cultural Român – Filiala Maramureș între 2012 și 2013 și Președinte al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. De asemenea, este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Organizației Internaționale Poetas del Mundo. Totodată, creațiile ei au fost premiate atât național cât și internațional.
Cărțile sale sunt caracterizate de o arhitectură distinctivă, iar scrisul său îmbină o profunzime emoțională cu o structură literară atentă, având un impact puternic asupra cititorilor. Florica Bud rămâne una dintre vocile literare care a reușit să adâncească înțelegerea și aprecierea literaturii contemporane din România.
„Cele mai bune poezii ale Floricăi Bud sunt invocații și ofrande. Poeta cheamă iubirea (mai degrabă decât un iubit), pe toate vocile și din toată inima. Și ne oferă cu aceeași generozitate vocile de sirenă. O lirică pe muchie de cuțit între senzualitate și conștiință morală.” (Nicolae Manolescu, „Pierd monopolul iubirii” , Coperta IV).
“Combustibilul prozelor pe care ni le oferă Florica Bud este fantezia. Dar nu în sensul fugii de real, ci al unei plutiri vesele, ștrengărești deasupra acestuia, la mică distanță, astfel că prin voalul oberonic se văd cu claritate nu doar înfățișările sale mari ci și detaliile. Scriitoarea ne dovedește astfel capacitatea de a se plasa simultan în două medii, pe de-o parte modelându-și imaginarul în formele realității mereu incitante prin picanterii mondene dar nu o dată și politicești, şi pe de alta acordând realității transparențe, scânteieri, străluciri seducătoare. O feminitate calină intră mereu în joc. Un joc ironic, nelipsit însă de undele unor îngândurări, visări, melancolii ascunse-n faldurii vorbelor năstrușnice, așa încât până la urmă nu-ți dai seama dacă miza sa e cea de-a comunica semnalele lumii asumate ori respinse în doze variabile sau e ludicul însuși, triumfător în materia sa grațioasă, aeriană. Important e faptul că Florica Bud posedă o scriitură atât de personală, încât paginile d-sale pot fi identificate numaidecât, chiar în absența semnăturii.” (Gheorghe Grigurcu, Reparăm onoare şi clondire, Coperta IV).
La mulți ani Doamnă!
Vasile Petrovan
