Băiuțul se remarcă prin tot felul de unicități care îl fac să fie atractiv pentru turiști și, totodată, provocator pentru cercetători.
Una din curiozitățile care le întâlnim aici este din domeniul juridic și se referă la forma de proprietate a terenurilor.
Conform dicționarului juridic definiția embaticului este „Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate”. Cuvântul provine din grecescul embatikos.
Această definiție pentru un nespecialist nu este foarte exhaustivă și chiar poate produce o confuzie în interpretarea ei.
Am avut norocul să întâlnim o doamnă jurist care s-a preocupat ani de zile să rezolve această problemă la Băiuț, iar cercetarea ei a dus la descâlcirea acestui model de proprietate și reașezarea lui într-o formă „uzuală”.
Embaticul ca formă de proprietate sau mai bine spus de arendare a fost scoasă începând cu reforma agrară din anul 1921, rămânând doar în câteva așezări miniere, ca mai apoi Băiuțul să rămână unica localitate care mai avea această formă juridică a proprietății.
Desigur, lucrurile s-au rezolvat și la Băiuț, juriștii găsind formula legală de a trece la o formă de proprietate uzuală.
Și totuși prin ce se deosebește embaticul de forma de proprietate cunoscută de majoritatea?
O proprietate se definește prin trei caracteristici: Folosință, Posesie și Dispoziție, mai precis dreptul de a-l utiliza, de a fi proprietar cu drepturi succesorale și dreptul de a-l vinde.
În cazul embaticului doar primele două sunt valabile respectiv folosință și posesie fără să aibă în schimb dreptul de dispoziție adică cel de a-l vinde.
Tocmai de aceea la Băiuț majoritatea vânzărilor se făceau pe contracte de mână neputând fi întabulate de către noii proprietari.
Așa cum scriam mai sus aceste lucruri au fost reglementate și astăzi există formula de a le intabula în Registrele cadastrale.
Embaticul de la Băiuț chiar dacă a dat multe bătăi de cap administrației locale de a reglementa situația a avut un rol important privind în trecut, în ceea ce privește încrederea între oameni.
Respectul pentru cuvântul dat sau o simplă bucată de hârtie pe care era trecut numele și suprafața terenului și paradoxul legat de lipsa proceselor legate de proprietăți fac din Băiuț un loc unic și din acest punct de vedere.
De aceea poate nu întâmplător embaticul s-a păstrat atât de mulți ani la Băiuț, putând fi luat ca exemplu la cursurile de istoria dreptului.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter Übelhart
Sursă foto Adi Adrian Vlășan
Citește și
Intersecția de șapte cărări și vrăjitoarea din Băiuț
