Editorialul de sâmbătă. Ieri și azi: Paralele inegale (II)

DE LA NOSTALGIE ÎNAPOI LA PROGRES, sau despre

Nașterea și stingerea «Glasului roților de tren» pe drumul cătreMedio Monte (I)

După vorbele purtate de unii-alții prin târgurile Patriei, sentimentul nostalgiei ar fi un fel deceva obscur și revolut, de nedorit; semn de inadecvare existențială și indiciu despre situarea în contracurentul evoluției, în antiteza progresului.

Ar fi, cumva, cam la fel ca și sentimentele romantice pentru tinerii frumoși și liberi care ne populează prezentul și viitorul : ceva învechit, derizoriu și depășit, „turnesol” de slăbiciuni comportamentale, și de inadecvări sociale la noile realități mileniale. Și – în mod hotărât! – semn al apartenenței la spiritul unor vremi revolute de tristă amintire…

Și uite-așa, pe nesimțitelea, mai ieri m-am trezit „mușcat” de nostalgice simțiri frunzărind albumul fotografic de familie cu care m-a dăruit, la începutul anilor 1990, un drag prieten și fost coleg în clubul județean de aeromodelism pe vremea anilor noștri de liceu… Prieten trecut, între timp, la cele veșnice, și care știindu-mă de istoric pasionat de „vechituri”, mi-a oferit darul colecției de fotografii și cărți poștale ilustrate, cu înfățișări ale oamenilor și locurilor noastre din prima jumătate a veacului trecut…

Unele mi-au rămas străine, ajungând să reprezinte doar interesante repere de „arheologie imagistică” și de curiozități socio–culturale… Interesante și acestea, nu-i vorbă…

Cu altele, însă, s-a întâmplat să ajung să împărtășesc experiențe personale, care mi-au absorbit deopotrivă memoria și emoțiile… Atunci când le revăd, mă încearcă nostalgice aduceri aminte ale unor locuri și întâmplări risipite printre aburii scurgerii vremii și anilor…

Așa mi se întâmplă când revăd imaginile dispărutei stații de cale ferată din Baia Sprie (Medio Monte) – cum ar zicemonșerul Marian Ilea!)…

Oare, asemenea experiență a nostalgicei reactivări a memoriei și emoțiilor mă face să fiu, astăzi, un învechit, un prăfuit expirat, un amărât „revolut” inadecvat la „măreția” (presupusă) a timpului prezent?… Și, eventual, un „nostalgic” așezat de-a curmezișul „progresului” actual???…

Ah, și încă o observație mai de ansamblu… Ca mai toate lucrurile în Patria zilelor noastre, s-a politizat cumva și nostalgia.Să fii nostalgic azi, în România, îți poate lesne aduce etichetarea publică de jinduitor după vechea rânduială socială ! Sau, mai rău – Doamne ferește ! – dacă îți manifești amintirile cu dorul după anii de liceu, ori după cea dintâi iubire(cu care, prin clasa a IX-a, îți dădeai discrete intâlniri prin sălile vechii biblioteci județene:la Baia Mare – la etajul unui local situat în Centrul Vechi) – te poți căpătui cu ștampila de nostalgic înfeudat educației și culturii comuniste!!!

Așadar – două cuvinte = două stări și tot atâtea „poziționări” pe tabla de șah a vieții actuale?

Să vedem ce ne spun dicționarele despre cele două cuvinte…

LEXIKA:

1. NOSTALGIA

a) Dictionarul Explicativ al Limbii Române: „NOSTALGIE,nostalgii, s[ubstantiv].f[eminin]. Sentiment de tristețe, de melancolie proocat de dorința de a revedea un loc drag, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut.♦ Dorință (plină de regrete)pentru ceva greu de realizat – Din fr[ancezul]. nostalgie.” (DEX 2012, p. 721).
b) în versiunea online a Larousse.fr. [dictionar al limbii franceze] se notează: „nostalgie, substantiv feminin (în latina științifică nostalgia, din greaca veche nostos, reîntoarcere, și algos, durere) 1. Tristețe și stare de slăbiciune cauzate de distanța față de țara natală; dor de casă. 2. Regret blând sau dorință vagă însoțită de melancolie (…).” (https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/nostalgie/55033);
c)în versiunea online a Oxford Advanced American Dictionary [al limbii engleze] se notează: „nostalgia, substantiv: un sentiment de tristețe amestecat cu plăcere și afecțiune atunci când te gândești la vremuri fericite din trecut” (https://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/american_english/nostalgia);
d) în versiunea online a dictionarului Merriam&Webster[al limbii engleze] se notează: „nostalgia, substantiv: 1:o dorință melancolică sau excesiv de sentimentală de a reveni la,[sau] în privința unei perioade trecute, ori a unei stări irecuperabile; de asemenea: ceva care evocă nostalgie. 2:starea de dor de casă.” (https://www.merriam-webster.com/dictionary/nostalgia).

2. PROGRES

a) Dictionarul Explicativ al Limbii Române: „PROGRES (2),progrese,s[ubstantiv].n[eutru].1.Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluțíe. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – din fr[ancezul]. progrès, lat[inescul].progressus”(DEX 2012, p. 883)
b) în versiunea online a Larousse.fr. [dictionar al limbii franceze] se notează:„progres, substantiv masculin 1. Faptul de a avansa, mișcare înainte, progresie. (…) 3. Evoluție regulată a umanității, a ciilizației, înspre un scop ideal. (…)”; „a progresa, verb intranzitiv (privind progresul) 1. A înainta, a se mișca, a câștiga teren. 2. A inainta într-un domeniu (…) 5. A câștiga în competențe, a-și dezvolta capacitățile” (https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/progresser/64213);
c)în versiunea online a Oxford Advanced American Dictionary [al limbii engleze] se notează: „progres, substantiv 1: procesul de îmbunătățire sau dezvoltare sau de a se apropia de realizarea sau finalizarea a ceva.”
d) în versiunea online a dictionarului Merriam&Webster [al limbii engleze] se notează: „progres, verb intrazitiv 1: a merge înainte : a continua; 2: a se dezvolta la un stadiu mai înalt, mai bun sau mai avansat.” (https://www.merriam-webster.com/dictionary/progress).

POVESTEA MEA CU GLASUL ROȚILOR DE TREN ÎNSPRE BAIA SPRIE (I):

…eram în „generală”, într-a VI-a B, la Școala de Muzică și Arte Plastice din Baia Mare, unde studiam vioara – cu marele dascăl Vasiliu Becea. Aveam 12 ani; tata murise cu doi ani înainte; mama muncea din greu (fie iertată!, și fie-i amintirea nepieritoare!…), remizieră la O.C.L Industriale într-un chioșc neîncălzit din Piața agro–alimentară băimăreană, devastată de văduvia timpurie și neașteptată, străduindu-se să-mi îndrume și ocrotească copilăria de orfan, atâta cât putea și așa cum se pricepea. Câteva prietene i-au stat într-ajutor… Așa s-a ivit la începutul vacanței mari (pe la sfârșitul lui iunie) prima mea călătorie – de unul singur – cu trenul: de la Baia Mare la Baia Sprie, în vacanță de o săptămână la Adél néni – o tânără și frumoasă mediomonteză (băiespriancă) care se îi oferea mamei un mic „respiro”, preluând de pe umerii ei greutățile cotidiene pricinuite de un preadolescent tulburat de dispariția reperului patern, și uimit de complicațiile vieții…

Așa mi-am petrecut întâia experiență de „om mare”, de „om independent”: o săptămână de vis – vacanță într-un loc necunoscut (Medio Monte… numai bun de descoperit!), printre oameni necunoscuți (dar buni, ocrotitori, prietenoși și… înțelegători)… Cum, Doamne!, să nu păstrezi cu sfințenie amintirea (de bună seamă nostalgică) a cele dintâi experiențe existențiale inițiatice de om matur (oare nu toți adolescenții își doresc „să ardă etapele” și și trăiască asemenea „celor mari”, adică asemenea oamenilor maturi)??? Așa și eu…
Acea săptămână mediomonteză a devenit experiența „La Medelenilor mei”! Iar astăzi, rememorarea ei – așa încețoșată cum mi-o reamintesc – este concentrată în călătoria de la Baia Mare la Baia Sprie într-un vagon de clasa a treia (să fi datat de dinaintea războiului?… poate că da!…), cu tichetul de călătorie feroviară ținut strâns în mână (…„să nu cumva să pierzi biletul, că mergi la închisoare și mă faci de rușine !…”!), cu pachetul de „ujină” într-unul din buzunarele pantalonului (două pachete de Eugenia) și cu câțiva lei în celălalt buzunar (primii mei bani de cheltuială…independentă !)…Am pornit din vechea gară bimăreană, condus și „îmbarcat” în vagon de o mamă îngrijorată (…„să nu vorbești cu străinii!… nu cumva să cobori din tren !…să te porți frumos la Adél néni!…”)… eu – emoționat, firește, și nerăbdător să cunosc „lumea mare” pe cont propriu!…

ISTORIA FACTUALĂ:

IERI – 1904: nașterea căii ferate de la Baia Mare înspre Monte Medio (Baia Sprie):

***„Construirea căii ferate către Baia Sprie…”, în Nagybánya, an II, 1904, nr, 4, [săptămâna: 22–]28 ianuarie, p. 4*:

Construirea căii ferate către Baia Sprie progresează rapid înspre transpunerea ei în viață. În cursul săptămânii [în curs] vor fi finalizate noile planuri pentru stația de cale ferată Baia Sprie, care, spre deosebire de cele mai vechi, va aduce gara mai aproape de oraș. Contractul cu antreprenorul de construcții va fi încheiat în februarie, dar cu care firmă, încă nu s-a hotărât. Urmează o vizită suplimentară, la care participă și un delegat ministerial, care va dispune și autorizarea în regim de urgentă a construirii, în baza căreia construcția va începe în luna martie.
Până acum, a fost amânată din pricina contribuției de 20.000 de coroane a orașului Baia Mare, chestiune în jurul căreia s-au stârnit rețineri în rândul autorităților superioare. Aceste îndoieli pot fi de acum înlăturate, iar după raportul orașului privind procurarea banilor, nici aprobarea ministerială nu va întârzia. După ce se întâmplă acest lucru și se va cunoaște identitatea antreprenorului, noua societate pe acțiuni poate fi înființată pe cale de consecință. Deja este cert că lucrările vor începe în luna martie, așa că deschiderea căii ferate poate fi așteptată cu o certitudine absolută pentru la toamnă. Compania feroviară încă nu a putut comanda materialul rulant, deoarece – așa cum am menționat deja în mai multe prilejuri – modelele în uz nu sunt perfecte și compania feroviară nu vrea să achiziționeze, pentru sume mari de bani, vagoane pe care ar fi nevoită apoi să le scoată din serviciu ca nepotrivite, după o perioadă scurtă de utilizare.Acest lucru ar însemna nu doar o risipă inutilă de bani, ci și un grad ridicat de punere în pericol a intereselor de trafic, publicul călător fiind cel dintâi dintre cei păgubiți.”

* text preluat – în traducere în limba română – din săptămânalul social și literar de limbă maghiară ce apărea la Baia Mare, între 1903-1944, inițial sub direcția lui Mihaly Égly (proprietar, editor și redactor șef:1903-1918; notar șef al orașului):Nagybánya, Baia Mare, 1904, p. 4 • sursa:https://library.hungaricana.hu/en/collection/helyi_lapok_szabolcsszatmarbereg_nagybanya/

(va continua)

*Acest text reprezintă un pamflet, care trebuie citit, înțeles și tratat ca atare, conform regulilor jurnalistice și prevederilor legale corespunzătoare aflate legalmente în vigoare.