- «EU, TU, și EUROVISION-ul» – sau despre cum ne-a făcut Toderaș „de… roz” la Liverpool (2) *
Am văzut, în editorialul precedent, „remarcabilul” exemplu de exercitare a spiritului democratic în sfera culturii populare (mass culture), cu tot cu efectele și defectele împrejurării de răsunet european, care continuă să „sfâșie” Patria în privința prestației muzicești și scenice – cu desăvârșire de neuitat ! – a tânărului Theodor Andrei la Eurovision Song Contest 2023: costisitorul exercițiu prin care, cu un procent de 14,32% din totalul voturilor exprimate, sufragiul popular (Vox populi – Vox Dei) a propulsat pe câștigătorul „competiției naționale” direct pe scena internațională a Eurovisionului de la Livepool – urbea nemuritorilor The Beatles ! Și suntem îndreptățiți să credem că – fără vreo putință de îndoială – acelui public elector aflat în spatele celor 14,32 de procente în revine o responsabilitate majoră în răsunătorul eșec internațional al prestației românești, dimpreună cu (surprinzătorea ?) respingere europeană a mesajului pe care au dorit să îl transmită, pe acea scenă, „întovărășirea” dintre compozitor, textier/textieri, interpret și Televiziunea Română.
Care să fi fost „mesajul” ? Pare să îl fi deslușit – încă din 9 mai (deci cu câteva zile înaine de …prestație), venerabilul compozitor de muzică ușoară Horia Moculescu în interviul acordat jurnalistei Simona Ecovoiu de la Impact.ro: „Nu pot să comentez, îmi e jenă, i-am văzut aparițiile, l-am văzut îmbrăcat așa. Vocea e bună, eu l-am premiat la vreo patru concursuri, la festivaluri diferite. Dar, pentru acest eveniment important, nu știu cum va fi, cum se va prezenta. Este vina organizatorilor și a acelora care l-au votat că l-au trimis. Legat de show-ul cu care se prezintă în festival, problema este ce are de spus Televiziunea Română. Ei trebuie să limiteze, să normalizeze, să nu exagereze. Poate că vrea să reprezinte LGBTQ, poate că așa vrea să adune voturi, din zona aceea. [sublinierea mea – T.A.] O să mă uit la Eurovision, în cea de-a doua semifinală, de joi, sigur mă uit, să vedem cum va fi solistul nostru pe scenă. (…) Asta e, dacă nu iese nimic, dacă nu luăm premii, nu putem face nimic, nu ne putem opune noi. Am trimis conducerii TVR o scrisoare, în urmă cu ceva vreme, în care îmi exprimam dorința ca România să nu mai participe la Eurovision, însă nici în ziua de azi nu am primit răspuns.”[1] Eh !… și din acest punct încolo trebuie avută mare grijă, întrucât pășim pe nisipurile mișcătoare (și nu puțin periculoase !) ale toleranței față de alteritatea „de gen” (sexul „alternativ” la români ?!?)… toleranță românească, atent vegheată și supravegheată, deopotrivă la Bruxelles și Strassbourg (CEDO) și la București (CNCD). Asta cu atât mai vârtos cu cât, nu mai demult decât cu câteva zile în urmă am fost informați despre Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) care a dat, recent, o decizie (în urma judecării unui proces intentat împotriva Statului Român de către Asociația «Accept» și de 14 persoane) prin care obligă România să recunoască și să proteje familiile homosexuale.[2]
Și iată cum „cazul românesc Eurovision Song Contest 2023” – până la urmă un caz strict cultural (muzical, poetico–liric), se vede implicat (dacă voluntar, ori ba – ar trebui verificat în „laboratoarele” televiziunii naționale !), prin simbolistica bizară a „show”-ului (atâta și așa cât a fost de…show), în sensibila chestiune a minoritarismului sexual ! Motiv pentru care toată dezbaterea mediatică iscată în jurul prestației junelui Theodor Andrei la Liverpool, plonjează fix în mijlocul problematicilor ce se țes în jurul LGBTQ în România. Vorbind despre decizia CEDO mai sus amintită, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Disciminării din România, dl. Csaba Asztalos atenționează că „(…) prin această decizie, România este obligată să își schimbe legislație în sensul recunoașterii cuplurilor de același sex. CEDO constată încălcarea articolului 8 din Convenție, adică încălcarea dreptului la viață privată a cuplurilor de același sex, obligând România să adopte o legislație prin care recunoaște și protejează cuplurile de același sex. Celelalte capete de cerere au fost respinse. În decizia sa, Curtea nu a acceptat argumentul statului român potrivit căruia o mare parte a populației este împotriva cuplurilor de același sex [sublinierea mea – T.A.]. Guvernul României are posibilitatea să atace hotărârea primei camere în termen de trei luni, dar acest demers este unul fără finalitate întrucât de curând marea cameră a CEDO a adoptat o decizie împotriva Rusiei în cazul Fedotova în care menține decizia primei camere care a avut obiect identic cu plângerea din cauza Buhuceanu în care a fost condamnată România astăzi. Asta înseamnă că există obligația României de a pune în executare hotărârea CEDO. De altfel, CCR a stabilit în cauza Coman-Hamilton că România ar trebui să adopte o legislație prin care să recunoască, să protejează cuplurile de același sex”, a declarat Csaba Asztalos, președintele CNCD pentru STIRIPESURSE.RO.” [3]
Ne-o fi făcut Toderaș „de…roz” la Liverpool ? … Poate ! Numai că, acestea fiind „nisipurile mișcătoare” ale contextualității de caz „roz”, cel mai sănătos lucru este să …părăsim denotațiile/conotațiile – fie ele LGBTQ, ori altele – ale „show”-ului lui Theodor Andrei, și să revenim la aspectele „mai” culturale. Se aud prin media „voci” care ne spun că partea muzicală „ar fi fost OK” – amestecându-se, cumva, componistica „partiturii muzicale” și, respectiv, „performanța interpretativă ! Măi – să fie !?!
Faptul că melodia propriu-zisă s-a dovedit deplin neatractivă este dovedit de „recolta zero puncte” smulsă juriilor populare naționale ale Eurovisionului. Cât despre „performanța interpretativă” – scorul obținut se situează, evident, la același nivel ! …0 (zero / zippo) !
Ce mai rămâne ?… păi, mai rămâne… partea lirică, texul muzichiei: adicătelea poezeaua ! …care ne „povestește nouă” o poveste de iubire, jună, ca la cei 18 ani (+ un pic) ai cântătorului (păi ce altceva să ni se povestească ?!?), într-un limbaj și pe o „sensibilitate poeticească” romgleză – de strictă actualitate printre tinerii noștri frumoși și creativi ! – relativ „criptică”, în care o EA îl minte și îl joacă pe degete pe un EL care (totuși, orișidecât), ar juca în filmul ei, și ar alege-o din mii de femei pe EA (indiferent cât se-nvârtea, gen vinyl, oricât bea, toca, voia etc., etc.), în vreme ce EA îi alerga prin cap, se-ascundea, nu răspundea, mințea așa frumos / de-l întorcea pe dos, vobea murdar și mințea așa ușor de lăsa patul gol, YEAH, UH, MDA, etc, etc…..
Și tot așa, închipuind un fel de „ritual” al mascării și …masacrării, pseudo-poeticești, a unei sexualități (categoric normale, deplin firești, pe care o intuim, vag, dincolo de finalizarea liricoidă, etc., etc…..)…
Era un lucru, demult și îndeobște binecunoscut, faptul că muzica ușoară românească nu a excelat, vreodată, în texte poetice „adânci” produse de textierii specializați (fac excepție, desigur, textele poeticești luate „cu împrumut” din portofoliile poeților „profesioniști” consacrați). Dar totuși, orișicăt… parcă poezeaua asta frizează culmi încă neatinse de prosteală și „cretinism liric” !!!
Și e lungă de tot poezeaua asta ! Voila de …iat-o ! …lecturați-o până la capăt, rogu-Vă…
D.G.T. (Închis și Deschis)
Oricât scriu, cu-oricât skill
Pe-orice stil, cât de fin
Ea mă bagă-ntr-un film de mă simt iar copil
Mă învârt gen vinyl
Că eu vreau să joc în filmul ei, yeah
Oricât stau, oricât dau
Oricât vreau, oricât beau
Orice top, orice toc
Orice alţii vorbeau
Mie tot nu-mi păsa
O alegeam şi din mii de femei
Că eu număr, ea se ascunde
Eu o sun, ea nu răspunde
Meci de box cu-atâtea runde
Şi ca pe un inel
Mă joacă pe degete
Am încredere
Da’ minte-aşa frumos
Mă-ntoarce pe dos
Că vorbeşte murdar
Da’ când vrea ea doar
Minte-aşa uşor
Lasă patul gol
Pe degete
Am încredere
Da’ minte-aşa frumos
Mă-ntoarce pe dos
Că vorbeşte murdar
Da’ când vrea ea doar
Minte-aşa uşor
Lasă patul gol
Nu vrei tu, nu vrei tu
Nu vrei tu sa stai lângă mine
Cu rochia ta favorita pe podea in visele tale
Aroma eșecului iti da gândul la mine
Iar acum demonii tai îmi striga numele meu
Ia o gura de venin acum
Spune-mi ca ma iubești
Spune-mi ca ma vrei pe mine acum
Prostește-ma, iubito
Pierdut in ochii tai
Noaptea, mi-e pofta sa te ating pe tine
Ma întreb ce faci tu
Te implor, sunt in genunchi
Dezbracă-te calcă-ma în picioare
Si sunt pierdut prin cearceafurile tale
Încerc sa ma apropii
Cu urme pe gâtul meu
Si machiajul tău împrăștiat
Pozele noastre
Îmi aduce aminte, tot te iubesc
Ce este un rege fără o regina
Arata-mi drumul sa ma trezesc
De-ge-te, de ce te temi, spune-mi repede
Mi-ai alergat prin cap pe toate pernele
De-ge-te, de ce nu vezi că mi-e sete de
Otrava ei
Închis si deschis
Precum un cântec de la radio (Ce?)
Ma împraștie (uh)
Ma întorci pe dos (mda)
Vorbești murdar cu mine
Fiecare zi e un joc (Fiecare zi e un joc)
Lasă-mă sa dorm singur
Ea se joaca cu mine precum oh
Am încredere
Minte-aşa frumos
Mă-ntoarce pe dos
Că vorbeşte murdar
Da’ când vrea ea doar
Minte-aşa uşor
Lasă patul gol
Pe degete
Am încredere
Minte-aşa frumos
Mă-ntoarce pe dos
Vorbeşte murdar
Da’ când vrea ea doar
Minte-aşa uşor
Laѕă pаtul gol
(Pe degete)
Dacă ar fi să ne imaginăm – ca pe o fabulă – astă întâmplare
Dr. Tiberiu ALEXA
* Acest text reprezintă un pamflet care trebuie citit, înțeles și tratat ca atare.
——-
Lista ilustrațiilor fotografice și a creditelor imaginilor:
1 fotografia de deschidere: Theodor Andrei pe scena Eurovision 2023 – foto: Andy Von Pip / Zuma Press / Profimedia.
——-
Note
[1] Cf. https://www.impact.ro/romanul-theodor-andrei-socheaza-la-eurovision-horia-moculescu-si-a-pus-mainile-in-cap-imi-e-jena-exclusiv-513554.html, accesat la 18 mai 2023.
[2] Cf. https://www.stiripesurse.ro/cedo-da-o-decizie-prin-care-obliga-romania-sa-recunoasca-si-sa-protejeze-familiile-homosexuale-update_2925935.html, accesat la 26 mai 2023.
[3] Cf. Ibidem.
Citește și
Editorialul de sâmbătă: DEX–ul, sexul şi cultura la românii din post–tranziţie (X)
