Gheorghe Brânzei s-a născut la 4 septembrie 1951, în Mocira, comuna Recea. Economist, om politic și autor, numele său este legat de mai multe momente importante din viața publică și economică a Maramureșului.
A absolvit Facultatea de Științe Economice din Timișoara, secția Economia industriei, construcțiilor și transporturilor, în 1976, după care a lucrat în domeniul economic, ocupând mai multe funcții de specialitate în Baia Mare. După 1989 a intrat în viața publică, iar în 1992 a devenit primar al municipiului Baia Mare, fiind menționat ca primul edil ales al orașului după schimbarea regimului comunist. Mandatul său a fost scurt, deoarece în același an a fost ales deputat de Maramureș în Parlamentul României. În legislatura 1992-1996 a activat în domeniul finanțelor și al sistemului bancar și a ajuns președinte al Comisiei pentru Buget, Finanțe și Bănci a Camerei Deputaților.
După încheierea mandatului parlamentar s-a întors la domeniul său de bază, economia. Între 1996 și 2016 a condus Sucursala Maramureș a Băncii Naționale a României, perioadă care a coincis cu transformări majore ale economiei românești: restructurarea sistemului bancar, denominarea leului, aderarea la Uniunea Europeană și criza financiară de după 2008.
Și-a continuat în paralel preocupările academice, obținând titlul de doctor în științe economice la Universitatea de Vest din Timișoara. Teza sa, susținută în 2008, a avut ca temă valorificarea resurselor locale în procesul dezvoltării regionale, cu exemple și studii legate de Maramureș.
O latură mai puțin cunoscută a activității sale este preocuparea pentru istoria familiei și a locului natal. În 2018 a publicat volumul „Corpul voluntarilor români. Jurnal de război. Soldat Constantin Brânzei, prizonier în Siberia (1916-1920)”, inspirat de destinul bunicului său. Tot în contextul Centenarului Marii Uniri, la Mocira a fost ridicat, prin implicarea sa, un monument dedicat voluntarilor ardeleni din Primul Război Mondial.
La 75 de ani de la naștere, biografia lui Gheorghe Brânzei rămâne strâns legată de Maramureș: de satul natal Mocira, de Baia Mare, de reprezentarea județului în Parlament și de cele două decenii în care a condus sucursala maramureșeană a Băncii Naționale.
Vasile Petrovan
Citește și:
3 septembrie 1940: Aurul, arhivele și instituțiile erau evacuate din Baia Mare
