Dacă tot vorbim atât de mult despre daci în ultima vreme, merită să ne întoarcem la un moment crucial din istoria acestui popor: 25 martie 101, ziua în care împăratul roman Traian părăsea Roma pentru a începe campania de cucerire a Daciei. Această dată marchează debutul primului război daco-roman (101-102), un conflict care avea să schimbe definitiv destinul regatului condus de Decebal.
Existau mai multe motive pentru care Roma a decis să atace Dacia. În primul rând, regatul dac devenise o putere regională importantă, iar expansiunea sa era văzută ca o amenințare de către romani. În al doilea rând, Imperiul Roman se confrunta cu dificultăți economice din cauza cheltuielilor uriașe necesare pentru susținerea armatei și menținerea granițelor. Bogățiile Daciei – aurul, argintul și resursele naturale – reprezentau o tentație prea mare pentru Roma, care vedea în ele o soluție la criza financiară.
După ce a părăsit Roma, Traian a ajuns în Moesia Superior, unde și-a împărțit trupele în două coloane. Acestea au traversat Dunărea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) și Dierna (Orșova), pătrunzând în teritoriul dac la începutul lunii mai 101.
Confruntat cu o armată romană bine pregătită și numeroasă, Decebal a adoptat o strategie defensivă, organizând atacuri de hărțuire asupra legiunilor care înaintau spre Sarmizegetusa. Cele două coloane romane s-au reunit la Tibiscum (lângă actualul Caransebeș), apoi au continuat marșul pe valea Bistrei, printr-un defileu strâmt între Munții Poiana Ruscă și Munții Retezat. Aici, în vara anului 101, a avut loc prima mare confruntare dintre armata dacică și cea romană. După lupte aprige, romanii au reușit să învingă și au pătruns în Depresiunea Hațegului, unde au început asediul cetăților dacice.
Înaintarea romană a fost temporar oprită de venirea iernii. Profitând de această pauză, Decebal a încercat o manevră îndrăzneață: a traversat Dunărea și a atacat pozițiile slab apărate de auxiliarii romani în Moesia Inferioară. Traian a fost nevoit să trimită o parte a legiunilor sale pentru a respinge ofensiva dacică. Bătălii importante au avut loc la Nicopolis, Istrum și, mai ales, la Adamclisi, unde împăratul însuși s-a implicat activ în lupte.
Victoria romanilor la Adamclisi a marcat sfârșitul acestei diversiuni, iar în primăvara anului 102, Traian a reluat ofensiva asupra Daciei din patru direcții diferite. Forțat de împrejurări, Decebal a fost nevoit să ceară pace. Condițiile impuse de romani erau extrem de dure: dacii trebuiau să își dărâme cetățile, să nu mai întrețină relații externe fără aprobarea Romei, să elibereze prizonierii romani și să cedeze teritoriile cucerite.
Pacea obținută în 102 nu a fost decât o soluție temporară. Decebal a continuat să-și refacă armata și să caute aliați, pregătindu-se pentru o nouă confruntare cu romanii. Avea să se întâmple câțiva ani mai târziu, între 105 și 106, când Traian a revenit în Dacia și a dus un război decisiv, care a dus la cucerirea regatului dac și transformarea sa în provincie romană.
Astăzi, privind în urmă la aceste evenimente, ne putem întreba cum ar fi arătat istoria dacă Decebal ar fi reușit să reziste în fața Imperiului Roman. Cert este că, indiferent de rezultatul războiului, dacii și-au lăsat o amprentă puternică asupra istoriei noastre, iar această perioadă rămâne una dintre cele mai fascinante ale trecutului nostru.
Vasile Petrovan
