Pe 17 iunie 1473, în inima Moldovei medievale, călugărul Nicodim de la Mănăstirea Neamț încheia una dintre cele mai prețioase creații ale artei românești: Tetraevangheliarul de la Humor. Lucrarea, realizată la porunca lui Ștefan cel Mare, a fost dăruită Mănăstirii Humorului și este astăzi celebră nu doar pentru valoarea sa artistică, ci și pentru că păstrează ceea ce istoricii consideră a fi cea mai fidelă înfățișare a marelui voievod moldovean.
Scris cu migală și împodobit cu miniaturi de o rară frumusețe, manuscrisul cuprinde cele patru Evanghelii ale Noului Testament, caligrafiate în slavonă pe 278 de file de pergament. Paginile sunt împodobite cu frontispicii bogate, iar fiecare Evanghelie este precedată de portretul autorului său. Dar piesa centrală a volumului rămâne fila 266 verso, unde se găsește portretul votiv al lui Ștefan cel Mare, îngenuncheat în fața Fecioarei cu Pruncul, oferindu-le manuscrisul. Îmbrăcat într-o mantie roșie și purtând o coroană de aur, domnitorul este prezentat într-o compoziție ce reflectă atât pietatea, cât și autoritatea sa suverană.
Tetraevangheliarul a fost ferecat în argint aurit în 1487, în același așezământ monahal de la Humor. Coperțile sale, decorate în tehnica au repousse, înfățișează Pogorârea la iad și Adormirea Maicii Domnului, scene biblice încărcate de simbolism.
Manuscrisul a traversat secolele purtând cu el urmele istoriei zbuciumate a Moldovei. În 1538, în timpul invaziei otomane, a fost dus în Transilvania de Petru Rareș, apoi, în 1541, transportat la Constantinopol și readus în țară. În 1653 a fost capturat de cazaci, dar recuperat de trupele transilvănene și restituit Moldovei de către domnitorul Gheorghe Ștefan în 1657.
După o perioadă de obscuritate provocată de desființarea mănăstirilor din Bucovina în 1783, manuscrisul a fost regăsit în 1881 la Mitropolia din Cernăuți și transferat la Academia Română. A fost apoi expus la Iași, București, Dragomirna și Putna. Astăzi, se află în custodia Muzeului Național de Istorie a României, în timp ce la Putna este expus un facsimil fidel.
Evangheliarul de la Humor nu este doar o bijuterie a artei medievale românești. El este un martor tăcut al unui timp în care credința, cultura și identitatea națională se împleteau în lumina candelei și în umbra zidurilor mănăstirești. Mai presus de toate, el păstrează chipul viu al lui Ștefan cel Mare, așa cum l-au văzut contemporanii săi și cum îl contemplăm astăzi, nu doar ca domnitor, ci și ca simbol al unei epoci de glorie.
Vasile Petrovan
