Share
Vizitează Maramureșul!: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Lăpușul Românesc, o adevărată bijuterie care datează de peste 300 de ani. Vezi istoria! (FOTO)

Vizitează Maramureșul!: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Lăpușul Românesc, o adevărată bijuterie care datează de peste 300 de ani. Vezi istoria! (FOTO)

Știm că județul Maramureș adăpostește adevărate perle ale credinței în care cu adevărat religia se poate manifesta la adevărata sa valoare. Un astfel de exemplu se regăsește în Lăpușul Românesc.

În Lăpușul Românesc preot paroh este Ioan Florin Mariș, un preot destoinic, implicat atât în viața comunității cât și în tot ce înseamnă istoria locurilor. Părintele Mariș a publicat povestea Bisericii monument istoric cu hramul Adormirea Maicii Domnului, care aparține arhivelor Parohiei I. Se cuvine să le publicăm!

Biserica ortodoxă de lemn din comuna Lăpuș, județul Maramureș, datează din anul 1697 sau 1733 după cum apare în registrul Primăriei Lăpuș. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice, cod LMI MM-II-m-A-04811 și este întăbulată pe Parohia ortodoxă Lăpuș I, CF 51287. Biserica de lemn cu Hramul Adormirea Maicii Domnului are o legendă ce se leagă și de așezarea locuitorilor pe actuala vatră a satului. Se spune că satul era așezat pe valea pârâului Râoaia, mai sus, undeva pe un afluent al Lăpușului.

Legendă – Unui gospodar îi dispăreau boii de la pășunat, în mod repetat, și de fiecare dată îi găsea într-o poieniță situată în mijlocul unei păduri de frasini. Sătenii au găsit că această întâmplare nu poate fi decât un mesaj divin și drept urmare, au ridicat aici Biserica ce se păstrează în codiții bune și azi. Este o construcție de dimensiuni modeste, atât în plan cât și în elevație, cu absida altarului poligonală și nedecroșată și cu intrarea plasată pe fațada sudică, fațadă de-a lungul căreia există și un pridvor ce servește ca adăpost pentru masa pomenilor (acest tip de pridvor constituie un caz unic în regiune). Biserica este construită din lemn de frasini, din pădurea care a fost aici, cu console în trepte multiple, tăiate drept, cuprinse de o cunună masivă fixată în cuie de lemn, peste care se pliază un acoperiș simplu, prevăzut cu turn – clopotniță, ce se termină cu o cruce simplă din fier forjat cu Semilună la vârf și la bază.(din acest motiv nu a fost dărâmată în urma invaziilor tătărăști). Foișorul extins mult în afară are parapetul traforat cu motivul cercului, decupat în partea superioară, și plin în partea inferioară, iar balconul deschis prin opt arcade laterale, frumos îmbinate, peste care se înalță un coif de formă pătrată, la bază continuat octogonal.

Pridvorul, amplasat pe toată latura sudică, incluzând și masa moșilor, se sprijină pe un rând de stâlpi nedecorați, legați de cunună prin icuri drepte îmbinate în unghi ascuțit. Ușa de la intrare, situată pe latura sudică, se remarcă prin acolada triplă, cu portalurile modelate discret în relief și cu balamalele mari din fier forjat, cu model floral repetitiv. Spectaculos este, însă pe portalul ușii dintre pronaos și naos, adevărata mostră a măiestriei meșterilor lemnari lăpușeni, prin varietatea motivelor lucrate în relief, prin incizare, într-o desfășurare ritmică cu torsade de forma spicului de grâu, rozete încrustate cu romburi și pătrate întretăiate, brâuri florale cruciforme, Crucea Sfântului Apostol Andrei cu rozete la mijloc și pe colțuri, toate pictate în culori vii, plăcute ochiului. Ușile împărătești sunt realizate din material lemnos brut, sculptat cu motive florale și struguri, având de o parte și de alta a axei, scoasă în relief, o acvilă bicefală cu paloșul în dreapta și sceptrul în stânga, iar deasupra lor o coroană imperială, ce este o reproducere aproximativă a stemei domnitorului muntean Șerban Cantacuzino, de pe verso foii de titlu a Bibliei de la București din 1688. Din pictura murală ce acoperea întreg interiorul bisericii se mai păstrează doar cea din pronaos (exceptând tavanul care e nou), ilustrând tema Judecății de Apoi, într-o suită de scene mărunte cu caracter de miniatură. Scenele încadrate în chenare dreptunghiulare sunt dispuse în registre suprapuse.

Peretele nordic înfățișează figura centrală a Judecății, Iisus Hristos reprezentat în mandorlă (lumina dinprejurul lui Iisus) și înconjurat de numeroase cete de apostoli, patriarhi, cuvioși, mucenici și „neamuri ale pământului”. Pe peretele vestic, în dreapta este redat raiul, mai jos iadul cu chinurile sale, iar în stânga figurează o scenă mai rară, cunoscută sub denumirile de „roata vieții”„roata lumii”, sau în erminii „zădarnică lumea aceasta”.

Este o roată cu opt spițe, fiecare spiță având la extremitate câte o figură umană, câte o cifră reprezentând vârste ale omului și câte o inscripție ca de pildă: la 25 de ani, „desfătată e lumea”, la 40 „cine-i ca mine”, la 60, „o lume cum m-am înșelat”. Pe peretele estic sunt pictate, fapt neobișnuit, episoade din Patimi. Sub tavan, de-a lungul unei grinzi, se pot vedea urmele indescifrabile ale unei inscripții. Citită pe la 1900, inscripția menționa că biserica a fost zugrăvită în anul 1697, pe timpul principelui Appafy. Iconostasul păstrează doar registru superior cu Iisus răstignit și Icoanele împărătești de lemn pe fond auriu, cu rame sculptate ori profilate simplu, cât și un brâu în relief decorat cu rozete desfășurat deasupra icoanelor împărătești, ce continuă pe pereții laterali în formă de torsadă, dublată de trei profile degajate în adâncime, pe care se sprijină două arce de susținere a bolții naosului, sculptate și ele cu același motiv al torsadei. ( torsadă – motiv arhitectonic ornamental care imită o frânghie răsucită). În altar se reține Chivotul din lemn pictat cu un potir pe centru și Îngeri pe margini, o ladă veche pictată cu flori pentru păstrarea odăjdiilor preoțești și o cădelniță frumos gravată. Clopotnița, ridicată lângă biserică, are un clopot turnat la Cluj prin 1852, iar în cimitirul din jurul bisericii se află mai multe cruci de piatră de formă arhaică, ce merită a fi admirate. Această Biserică monument istoric merită să fie vizitată și cunoscută de către toți cei ce iubesc bisericile vechi de lemn!, se arată în descrierea făcută publică de părintele Ioan Florin Mariș.

C.Ț.

Lasă un comentariu