Un spectacol de frumusețe: Gutâiul sau aria montană maramureșeană care este o adevărată încântare pentru iubitorii naturii! Galerie foto splendidă!
Anotimpurile vin, pleacă, dar generozitatea cu care este înzestrat județul Maramureșul se menține semnificativă, iar calitatea mediului înconjurător și frumusețea acestor locuri, tot la fel de captivantă.
Aceste imagini sunt din Munții Gutâi, la doi pași de… Pasul Gutâi, și au fost realizate de profesorul sighetean Sorin Hotea, în 20 decembrie 2022, dar ele vin să confirme cât de frumos este Maramureșului, indiferent de perioada anului. Iată câteva lucruri mai puțin știute despre Munții Gutâi și Pasul Gutâi!
Munții Gutâi sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Ei constituie primul segment al lanțului eruptiv neogen Vihorlat-Gutâi-Harghita, dezvoltat aproape integral pe teritoriul României. Sunt situați în nord-vestul Carpaților Orientali, în cadrul lanțului munților vulcanici, între Depresiunea Maramureș la nord, Munții Țibleș și Depresiunea Lăpuș la est, Depresiunea Copalnic la sud și Depresiunea Baia Mare la vest-nord-vest. La poalele lor este situat orașul Baia Mare. Masivul Gutâi este acoperit cu păduri de foioase și conifere, iar în partea superioară de pășuni. Este traversat de șoseaua Sighetu Marmației – Baia Mare, care se desfășoară peste Pasul Gutâi situat în vestul Munților Gutâi la 987 metri altitudine, respectiv de șoseaua Sighetu Marmației – Ocna Șugatag – Cavnic, peste Pasul Strâmbului (Pasul Neteda). Munții Gutâi sunt alcătuiți din andezite, piroclastite, andezite bazaltice, aglomerări vulcanice și revărsări de lavă. Cel mai înalt pisc este Vârful Gutâiul Mare, având 1.443 m. Alte vârfuri care se individualizează sunt Secătura (1392 m), Arșița (1171 m), Gutâiul Doamnei (1394 m), Creasta Cocoșului (1428 m), Mogoșa (1246 m), Pleșca Mare (1.291 m), Rotunzilor (1.241 m), Țigani (1.224 m), Măgura (1125 m) și Coasta Crișului (1165 m).
Pasul Gutâi numit și Pasul Gutin sau Pasul Paltinu (găsit și sub numele de Pasul Paltinului sau de Pasul Pintea) este o trecătoare situată în Carpații Orientali, care face legatura dintre Depresiunea Baia Mare și Depresiunea Maramureșului. Conform ghidului turistic din colecția Munții Noștri, deși constituția geologică și vegetația Munților Igniș (sau Munților Poienilor) și Munților Gutâi sunt unitare, existența unor aspecte morfologice diferite a dus la acordarea unor denumiri deosebite acestora, ca și subunități proprii ale întregului areal al Munților Gutâi.Conform geografului Grigore Posea, care consideră munții Igniș și Gutâi unități de sine stătătoare,[6] deși diferențierile dintre unitățile de bază ale vulcanilor nordici apar foarte clare în teren, pe multe hărți însă munții Gutin sunt scriși peste Igniș, la fel precum Munții Lăpușului sunt cuprinși în cadrul Munților Țibleș. Ca atare deși Pasul Gutâi este situat între Munții Igniș (care se întind între acesta și Pasul Huta) și Munții Gutâi (sau Gutin, care se găsesc între acesta și Pasul Neteda),trecătoarea este specificată în alte surse ca traversând Munții Gutin. Fizic, trecătoarea este situată la altitudinea de 987 m.
Ea se află între culmea Paltinu situată sub vârful Coasta Crișului (1162 m, aflat la vest) și terasa Gutâi situată sub vârfurile Coveți (1121 m) și Măgura Poienii (1126 m), aflate la est, find străbătută de DN18, care face legătura între orașele Baia Mare și Sighetu Marmației. Pasul se află pe porțiunea acestuia dintre orașul Baia Sprie (situat la sud-vest) și satul Mara (situat la nord-est), porțiune care suie spre trecătoare dinspre sud-vest pe văile râului Săsar și a afluentului acestuia Valea Crișului și dinspre nord-est pe văile râului Râușor și a afluentului acestuia Izvorul Alb.
Creasta Cocoșului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Desești. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș și cea nord-vestică a Munților Gutâi (o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin de lanțul muntos al Carpaților Orientali) pe teritoriul sud-estic al satului Mara, la circa 30 km nord, față de orașele Baia Mare și Baia Sprie. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 50 de hectare. Această rezervație este situată la o altitudine medie de 1200 m, punctul cel mai înalt al Crestei are 1450 m, fiind considerat vârful propriu zis. Este caracterizată printr-o grupare de stânci ascuțite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcția NV – SE. Denumirea este dată de localnici datorită aseamănării crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creastă de cocoș. La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiș, denumită Poiana Boului. Creasta Cocoșului este o zonă naturală cu o gamă diversificată de floră și faună, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad (Abies alba), molid (Picea Abies), pin (Pinus), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), păducel (Crataegus monogyna), soc negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), zmeur (Rubus idaeus), măceș (Rosa canina) sau afin (Vaccinum myrtillus L.). La nivelul ierburilor vegetează rarități floristice cu specii de drețe (Lysimachia nemorum), garofiță (Dianthus carthusianorum), gălbinele (Lysimachia punctata), limba cucului (Botrichium lunaria), crin de pădure (Lilium martagon), siminic (Antennaria dioica)[8], plămânărică (Pulmonaria officinalis), luceafăr (Scorzonera rosea), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), ciuboțica cucului (Primula vernis), coada șoricelului (Achillea millefolium), țintaură (Centaurium umbellatum) sau păștiță (Anemone nemerosa). Fauna rezervației este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, reptile sau amfibieni (cerb, căprioară, lup cenușiu[10], mistreț, vulpe, râs, acvilă de munte, acvilă țipătoare mică, cristel de câmp, mierlă, sfrâncioc roșiatic, codobatură, bufniță, șopârla de munte, salamandră).
C.Ț.
