Școala de vară „Fabrica de eminescieni” s-a încheiat într-o atmosferă festivă, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Baia Mare - 4 ore în urmă
Atelierele de vacanță „Descoperă. Creează. Joacă” de la Muzeul Satului Maramureșan din Sighet s-au încheiat cu multă voie bună - 4 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Credința vindecă suferința – meditație la Duminica a patra după Rusalii - 5 ore în urmă
Muzeografa Gabriela Filip aduce reperele tradiționale mai aproape de tinerii băimăreni - 5 ore în urmă
Puncte de hidratare și prim ajutor în Baia Mare, pentru combaterea efectelor caniculei - 6 ore în urmă
Facultatea de Litere din Baia Mare deschide înscrierile la specializarea Filosofie - 7 ore în urmă
Trei scriitori maramureșeni, incluși în antologia „Memorie culturală vs Amnezie culturală” lansată la FestLit Cluj 2026 - 8 ore în urmă
Salvamont Maramureș și Poliția de Frontieră, intervenție de peste 14 ore pentru salvarea a trei cetățeni ucraineni din munți - 8 ore în urmă
Cod roșu de caniculă în Maramureș: maxime de 41°C și disconfort termic deosebit de accentuat - 8 ore în urmă
Patru adolescenți din Baia Mare propun o metodă modernă de învățare a istoriei - 9 ore în urmă
Persoană cu dizabilități de-o viață, actor remarcabil de-o seară; una cu adevărat specială
E adevărat că, în ultima vreme, mai în fiecare zi marcăm câte ceva; de la ziua femeii și – în oglindă -a bărbatului, la chestiuni excentrice (vezi Ziua acelor rupte, care se sărbătorește în 8 decembrie în Japonia), la altele extrem de serioase (ca să rămânem la 8 decembrie – Ziua Constituției României, dat fiind că a fost votată prin referendum la 08.12.1991, dar care a trecut nebăgată în seamă). La fel de adevărat e că marcăm – dacă totuși o facem – și-a doua zi uităm.
De aceea încerc să prelungesc semnificația datei de 3 decembrie: Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Care, în Baia Mare a fost sărbătorită într-un mod cu totul aparte, la Teatrul municipal Baia Mare. E drept că abia a doua zi, dar asta dintr-un motiv cât se poate de obiectiv: în seara zilei de 4 decembrie era programat spectacolul ”Povești din bucătărie”.
Pentru cine nu a văzut spectacolul, trebuie precizat că textul care stă la baza sa pornește de la experienţele personale şi amintirile echipei. Practic, actorii se interpretează pe ei înșiși, prin mai multe monologuri, care se întretaie, dar cu destul de puține dialoguri și interacțiuni între ei. Oricum, nu e o vorba de strictețea din ”Copiii lui Kenedy” de Robert Patrick, regizat în 1980 de tânărul – pe atunci – Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Foarte Mic din București. Acolo monologurile se întretaie, dar nu există nicio interacțiune directă între personaje.
Pornind de la un spectacol existent și deja rodat, a apărut o idee inedită: introducerea a încă unui personaj, în consonanță cu semnificația Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități. Formula piesei era suficient de elastică, încât să permită acest lucru, fără a se sesiza „înnăditura”. Așa a apărut colaborarea dintre Teatrul Municipal, Asociația ASSOC și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș. A rezultat o reprezentație unicat, în care a mai fost integrat un personaj care, respectând convenția spectacolului, s-a interpretat pe sine însuși.

E vorba de Emeric Biro – Imi pentru apropiați – de la Asociația ASSOC. Adică un om din lumea persoanelor cu dizabilități care a reușit să afle cheia integrării și bucuria de a trăi. Și care poate fi un exemplu pentru ceilalți aflați în aceeași situație. Și, desigur, o potrivită portavoce a lor. O idee – și o realizare – excepționale. Cine ar fi văzut pentru prima dată acest spectacol în seara de 4 decembrie, ar fi fost convins că așa e piesa la fiecare reprezentație.
Merită de menționat și distribuția acestui spectacolul unic: Inna Andriuca, Eduard Trifa, Denisa Blag, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci, Dragoș Călin, Mircea Gligor, Petru Damșa & Emeric Biro.
Cred că a fost cea mai elegantă, cea mai de substanță și – de departe – cea mai puțin formală modalitate de a marca Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități; adică a a unor oameni de lângă noi, care merită să se simtă bine printre noi. Și asta în fiecare în fiecare zi din an.
Ananei GAGNIUC















