Ploaie de goluri în Liga 5. Într-un meci s-a marcat de 18 ori - 5 ore în urmă
Sorana Cîrstea, show total la Roma! Reușita româncei a făcut înconjurul lumii - 6 ore în urmă
Proiect pentru îmbunătățirea supravegherii și intervenției în ariile naturale protejate din Maramureș - 6 ore în urmă
Mica artistă Sofia Dragoș a lansat cântecul „Nu știu inima cum poate” chiar de ziua sa - 7 ore în urmă
Ziua Familiei va fi marcată și în acest an la Lacul Nistru - 8 ore în urmă
Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” vă invită la „Danț la șură de Rusalii” - 8 ore în urmă
Caravana de Sănătate: sprijin medical pentru comunitățile vulnerabile din Baia Mare - 9 ore în urmă
O radiografie în cifre despre finala Cupei României dintre cele două „U”, Cluj și Craiova - 9 ore în urmă
Elevii Colegiului de Arte Baia Mare au descoperit farmecul spectacolelor de operă clasică, la Opera Națională Română din Cluj - 10 ore în urmă
Ora pară la Planetariu, cu SATELIX - 10 ore în urmă
Persoană cu dizabilități de-o viață, actor remarcabil de-o seară; una cu adevărat specială
E adevărat că, în ultima vreme, mai în fiecare zi marcăm câte ceva; de la ziua femeii și – în oglindă -a bărbatului, la chestiuni excentrice (vezi Ziua acelor rupte, care se sărbătorește în 8 decembrie în Japonia), la altele extrem de serioase (ca să rămânem la 8 decembrie – Ziua Constituției României, dat fiind că a fost votată prin referendum la 08.12.1991, dar care a trecut nebăgată în seamă). La fel de adevărat e că marcăm – dacă totuși o facem – și-a doua zi uităm.
De aceea încerc să prelungesc semnificația datei de 3 decembrie: Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Care, în Baia Mare a fost sărbătorită într-un mod cu totul aparte, la Teatrul municipal Baia Mare. E drept că abia a doua zi, dar asta dintr-un motiv cât se poate de obiectiv: în seara zilei de 4 decembrie era programat spectacolul ”Povești din bucătărie”.
Pentru cine nu a văzut spectacolul, trebuie precizat că textul care stă la baza sa pornește de la experienţele personale şi amintirile echipei. Practic, actorii se interpretează pe ei înșiși, prin mai multe monologuri, care se întretaie, dar cu destul de puține dialoguri și interacțiuni între ei. Oricum, nu e o vorba de strictețea din ”Copiii lui Kenedy” de Robert Patrick, regizat în 1980 de tânărul – pe atunci – Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Foarte Mic din București. Acolo monologurile se întretaie, dar nu există nicio interacțiune directă între personaje.
Pornind de la un spectacol existent și deja rodat, a apărut o idee inedită: introducerea a încă unui personaj, în consonanță cu semnificația Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități. Formula piesei era suficient de elastică, încât să permită acest lucru, fără a se sesiza „înnăditura”. Așa a apărut colaborarea dintre Teatrul Municipal, Asociația ASSOC și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș. A rezultat o reprezentație unicat, în care a mai fost integrat un personaj care, respectând convenția spectacolului, s-a interpretat pe sine însuși.

E vorba de Emeric Biro – Imi pentru apropiați – de la Asociația ASSOC. Adică un om din lumea persoanelor cu dizabilități care a reușit să afle cheia integrării și bucuria de a trăi. Și care poate fi un exemplu pentru ceilalți aflați în aceeași situație. Și, desigur, o potrivită portavoce a lor. O idee – și o realizare – excepționale. Cine ar fi văzut pentru prima dată acest spectacol în seara de 4 decembrie, ar fi fost convins că așa e piesa la fiecare reprezentație.
Merită de menționat și distribuția acestui spectacolul unic: Inna Andriuca, Eduard Trifa, Denisa Blag, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci, Dragoș Călin, Mircea Gligor, Petru Damșa & Emeric Biro.
Cred că a fost cea mai elegantă, cea mai de substanță și – de departe – cea mai puțin formală modalitate de a marca Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități; adică a a unor oameni de lângă noi, care merită să se simtă bine printre noi. Și asta în fiecare în fiecare zi din an.
Ananei GAGNIUC















