„Ultimul bărbat de pe Pământ” vine în Baia Mare - 5 ore în urmă
Seară de solidaritate la Sighetu Marmației, un bal caritabil cu scop nobil - 6 ore în urmă
Bătăi de seară în Vălenii Lăpușului, cu nouă bărbați reținuți - 6 ore în urmă
De ce este atât de mare competiția pentru un post în instituțiile europene? - 7 ore în urmă
CS Minaur, învinsă în ultimul amical înainte de reluarea campionatului - 7 ore în urmă
Proiectul „Desenează-mi viața ta”: lecție specială de limba franceză pentru elevii din Seini - 8 ore în urmă
Doi bărbați, cercetați pentru violențe, plasați sub control judiciar - 8 ore în urmă
Începutul primăverii va fi marcat printr-un târg de mărțișoare și ornamente handmade, la Vivo Baia Mare - 9 ore în urmă
Minaur joacă la Vaslui în etapa a 14-a din Liga Zimbrilor - 9 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Dezvoltarea copilului – ritmuri diferite, criterii corecte, consecințe reale - 10 ore în urmă
S-a stins din viață Ghiță Cioară, renumitul staroste al Văraiului
Ghiță Cioară s-a stins din viață ieri, 22 iulie 2024. Era o persoană iubită și apreciată în comunitatea sa, cunoscut pentru rolul său de staroste. Era aducătorul de veselie și umor la evenimentele importante, cum ar fi nunțile din Vărai. Un astfel de om lasă un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut și prețuit.
Revista satului, „Drag de Vărai” a publicat un articol în memoria lui:
„De azi, Ghiță Cioară, starostele renumit al Văraiului, cel care a dus și a adus mirese din și în Vărai ( așa cum recent spunea), pășește spre veșnicie. În loc de bun rămas, câteva rânduri pe care Ghiță le-a pregătit pentru revista Drag de Vărai III. Poate că nu întâmplător, în urmă cu vreo două luni, inginerul Ghiță Cioară, omul cu glumele la el și tâlcul în poveste, a donat asociației Vădrai o parte din scrierile rostite la nunți, în vremurile bune ale tinereții sale. Le vom păstra și folosi pentru că ele spun o poveste de viață.
Ghiță Cioară
„Stau câteodată și mă gândesc la câte am petrecut, la câte am putut face și n-am făcut (și bune și rele), și, în măsura în care mi le aduc aminte acum la senectute, încerc să le notez, nu neapărat cronologic, dar nici haotic. Le voi înșirui după cum îmi pică fisa și gândindu-mă la două aspecte:

– primul: picatul în cap- despre asta îmi aduc aminte numai când mă uit în oglindă și-mi văd gâtul scurt;
– al doilea: nu-mi vine să cred că am avut o atât de bogată activitate cultural-artistică, în paralel cu cea profesională.
Dacă mi-aș lua drept simbol două litere din alfabet, acestea ar fi G- de la genă și J- de la jenă. Depănăturile( a nu se confunda cu depanările) sunt scrise literar, adică pe domnește și ar putea îmbrăca următoarea caracterizare:
,,De la lume adunate,
Un piculeț pieptănate
Și-napoi la lume date”. Ele poartă amprenta lui G, cea care m-ar putea descrie prin următorul catren:
Decât să iert, mai bine uit,
Decât să uit, mai bine iert,

Decât să tot iert și să tot uit,
Mai bine scriu.
Parodiile( gafele, prostioarele) sunt scrise în grai nealcoș vărăian, la umbra lui J, de la jenă. Iată cum sună ironic,, protestul ciorănilor”:
,, No, no, no și ni măi, ni
Nicări nu pot trăi
Nici în sat cu oamenii,
Nici în Dos cu iepurii”
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Lăcrimioara ZOTA















