Remember: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian Chira: „Voi sta la poarta Raiului și vă voi aștepta să sosiți cu toții acolo”!
Duminică, 30 octombrie 2022, se împlinesc exact șase ani de la plecarea la Domnul a Arhiepiscopul Justinian Chira, care a devenit monah la 21 de ani și stareț la 23 de ani, într-o perioadă în care regimul comunist închidea mănăstiri și alunga monahii. Ierarhul care a rectitorit eparhia Maramureșului după căderea comunismului a spus cândva: „Voi sta la poarta Raiului și voi aștepta să sosiți cu toții acolo!”, arată basilica.ro.
S-a născut din părinții Ilie și Maria, țărani evlavioși, în data de 28 mai 1921, la Plopiș, comuna Șișești, județul Maramureș, primind numele de botez Ioan. S-a închinoviat în 12 martie 1941 la Mănăstirea „Sf. Ana” de la Rohia și a fost tuns în monahism, primind numele de Justinian, în 2 martie 1942. A fost hirotonit ierodiacon în 15 august 1942, dar, în perioada ocupației horthiste din Transilvania a fost recrutat în armata maghiară, deși monahii nu au obligații militare. După lăsarea la vatră, în 17 aprilie 1943, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii „Sf. Ana” și a devenit stareț în 25 iunie 1944, când avea doar 23 de ani, iar mănăstirile treceau printr-o perioadă foarte grea. În 1948 a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 1967 la rangul de arhimandrit.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat la treapta de arhiereu în 9 iunie 1973, fiind hirotonit în 9 septembrie ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu supranumele de Maramureșeanul. După reînființarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în 22 septembrie 1990, Adunarea Națională Bisericească l-a ales episcop al acestei eparhii, iar la 11 noiembrie 1990 a fost întronizat la vechea Catedrală din Baia Mare. Ca și realizări amintim: înființarea secției de Teologie Ortodoxă în cadrul Facultății de Litere din Baia Mare; înființarea Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare; publicarea revistei eparhiale „Graiul Bisericii Noastre”; A ctitorit zeci de biserici și 37 de mănăstiri (inițial, în eparhie erau doar trei mănăstiri). În 13 decembrie 2009, activitatea de 37 de ani de slujire i-a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu titlul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. A trecut la Domnul în ziua de 30 octombrie 2016 și odihnește la Mănăstirea Rohia. În Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, la inițiativa Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, Episcopia Maramureșului și Sătmarului a instituit trei distincții: „Ordinul Crucea Justinian Arhiepiscopul pentru clerici”, „Ordinul Crucea Justinian Arhiepiscopul pentru laici” și „Medalia Justinian Arhiepiscopul”. De asemenea, Fundația eparhială „Arhiepiscopul Justinian” a răscumpărat casa natală a arhiereului și a adus-o lângă noua biserică din Plopiș, amenajând în ea Casa memorială „Justinian Chira”.
Sâmbătă, 29 octombrie 2022, a avut loc un eveniment special la împlinirea a șase ani de la trecerea la cele veșnice a IPS Arhiepiscop Justinian Chira, Părintele nostru, supranumit „Voievodul spiritual al Maramureșului”. Cu acest prilej, la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, cu începere de la ora 09:30, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în prezența Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, Întâistătătorul Eparhiei noastre. „Se împlinesc mâine, în 30 octombrie 2022, şase ani de la plecarea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Justinian, Părintele nostru, care a plecat din lumea aceasta îmbrăcat în multă sfinţenie, multă lumină, multă înţelepciune şi a rămas pentru noi ca o icoană, ca o pildă şi un model de urmat şi învăţător de ascultat şi Părinte de cinstit pentru clerul şi credincioşii din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, pentru monahii din sfintele mănăstiri şi nu doar pentru cei din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, ci pentru credincioşii, pentru ierarhii, pentru clerul din toată ţara, pentru că toată lumea l-a iubit pe Înaltpreasfinţitul Justinian, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Ne adunăm aici, la Rohia, în Muntele cel Sfânt, unde a dorit să-şi aşeze trupul ostenit, la 96 de ani, de multa lucrare, de multa răbdare, de călătoria lungă şi grea pe care a trebuit să o facă cu Crucea lui Hristos şi a Bisericii Sale, purtată cu toată bărbăţia şi responsabilitatea în reînvierea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Repet: a fost un drum greu, dar a fost ajutat de Dumnezeu şi am fost şi noi lângă dânsul, ucenicii dânsului, care i-am bucurat şi i-am luminat povara bătrâneţilor şi clipele vieţii pe care, altfel dacă nu era împreună cu noi, poate ar fi trecut mult mai greu. Ne-am întâlnit, iată, anticipat, deoarece mâine avem slujire. Ne-am întâlnit anticipat şi am făcut Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Timotei Sătmăreanul a liturghisit, l-am pomenit şi apoi ne-am adunat în jurul Crucii şi a mormântului Înaltpreasfinţiei Sale, aici, cin monahal, cler, popor, dreptcredincioşi creştini, cu flori şi lumânări şi cu inimile pline de recunoştinţă faţă de Înaltpreasfinţitul şi de pilda vieţii pe care ne-a dat-o. La anul va fi un soroc, vor fi 7 ani. Desigur că va fi o solemnitate mai specială în această zi în care îl vom pomeni de acum şi până-n veac. Veşnica lui pomenire să fie din neam în neam şi să ne fie nouă pildă, iar rugăciunile dânsului să ne însoţească în toată lucrarea noastră bisericească”, arată PS Iustin.
Un sobor de preoţi, sub protia Preasfinţitului Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar, a oficiat Sfânta Liturghie, la care a asistat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Din sobor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi schiturilor şi stareţul Mănăstirii Rohia, Pr. Dr. Iustin Tira, fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, nepot al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Pr. Ioan Pop, proin-consilier administrativ, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Mihai Tira, preşedintele Fundaţiei „Justinian Arhiepiscopul”, nepot al Înaltpreasfinţitului Justinian, Pr. Cornel Mihai Gheduţiu, secretar protopopesc, Ierom. Serafim Bilţ, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Pr. Vasile Hatos, paroh în Rohia, Arhid. Gherasim Nap, şeful de cabinet al Arhiereului-vicar, Diac. Ioan Onuţ Păcurar, referent secretariat. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois. La ectenia pentru cei adormiţi a fost pomenit Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, la şase ani de la tecerea sa la Domnul.
S-au rugat alături de credincioşi domnul Mitru Leşe, primarul oraşului Târgu Lăpuş şi Dr. Vlad Severus Paşca, medic de familie, membru în Adunarea Eparhială.
Un bogat cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Iustin despre cel ce a fost inegalabilul Arhiepiscop Justinian, a cărui plecare a fost în zi de duminică, când toţi preoţii din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului oficiau Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, fapt pentru care, caz rar, a fost pomenit, mai întâi, la cei vii, după rânduială, cum se pomenesc episcopii, ca apoi, după plecarea la Domnul, să fie pomenit la cei adormiţi, când s-a tras clopotul şi s-a făcut ectenie.
„Viaţa Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian a fost ca o Evanghelie deschisă. A fost icoană şi pildă. Şi rămâne icoană şi pildă pentru ierarhi, pentru preoţi, pentru monahi, a rămas monah toată viaţa, şi pentru credincioşii care l-au iubit şi pentru noi toţi, care l-am iubit, l-am preţuit şi-l iubim, şi-i cinstim memoria şi îi pomenim veşnic amintirea, fiindu-ne dor de vorbele pline de înţelepciune, uneori mai apăsate şi alteori mai şoptite, care întotdeauna au inspirat”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. „Rohia a fost un simbol. Maramureşul n-a avut episcopie, dar Rohia era ca o episcopie, unde Înaltpreasfinţitul Justinian, care a fost 30 de ani stareţ, era ca un episcop de ţară, respectat de către popor, un mare mărturisitor şi părinte, şi luminător, şi a rezistat. Şi iată că Dumnezeu i-a dat bucuria să trăiască libertatea, eliberarea României de un regim care n-a fost al nostru, nu l-am îmbrăţişat, a fost de import, a fost impus, şi să trăiască renaşterea Episcopiei la care a lucrat slujind pe Dumnezeu. A trăit să vadă minunea dezvoltării acestei mănăstiri. Biserica aceasta parcă este coborâtă din cer pe stâncă. Parcă este coborâtă de Dumnezeu, în clădirea aceea, cu turnul, dacă Dumnezeu va ajuta, vom amenaja Muzeul Justinian Arhiepiscopul şi alte muzee. Am zis că biserica este Palatul Maicii Domnului, iar turnul este Castelul lui Dumnezeu”. Evocarea vieţii Înaltpreasfinţitului Părinte Episcop Justinian făcută ieri de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a fost ca o poveste frumoasă dintr-o seară de duminică, cu lucruri minunate, cu eroi şi fapte deosebite, cu victorii, care au fost rodul rugăciunii continue făcute de marele Ierarh şi de obştea mănăstirii, pe care a alcătuit-o a doua oară, după ce rămăsese singur în trista noapte din toamna anului 1959, când prin decret comuniştii au alungat călugării din mănăstiri. Tot ce s-a făcut la Rohia face parte din minunile Maicii Domnului ca urmare a rugăciunilor călugărilor şi credincioşilor. Locul este sfânt, iar IPS Justinian a fost un om luminos, care ne ajută şi acum cu rugăciunea, arată Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
C.Ț.
