De ce se încălzește din nou România. Explicația pe înțelesul tuturor - 5 ore în urmă
Dunărea își dezvăluie secretele: epave naziste, muniție, un pod roman și rămășițe de mamut ies de sub ape - 6 ore în urmă
„Noroc bun!” a răsunat din nou la Baia Sprie. Parada asociațiilor miniere din România și Slovacia - 7 ore în urmă
15 august, între credință și tradiție. De ce aceeași sărbătoare poartă mai multe nume - 10 ore în urmă
Așa arată Sfânta Maria Mare la Moisei: o mănăstire veche de secole și o tradiție care continuă să adune generații întregi în jurul ei - 11 ore în urmă
Mese de ping-pong, montate în zonele de joacă de pe malul Săsarului în Baia Mare. Vor urma și altele - 13 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXVI) - 14 ore în urmă
Maramureșul, prezent la Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA. „Comorile Izei”, alături de românii din diaspora - 14 ore în urmă
Oaspeți din Bruxelles și Slovacia, la „Dorul pâinii de Acasă”. Tradițiile Maramureșului, descoperite la Muzeul Satului din Baia Mare - 15 ore în urmă
O nouă carte despre istoria mineritului din Baia Sprie. Gheorghe Muntean continuă povestea unei lumi care a definit orașul - 16 ore în urmă
Sfânta Hristina (Cristina) este prăznuită în ziua de 24 iulie
Sfânta Hristina (Cristina) s-a născut în cetatea Tir şi a trăit în timpul Împăratului Septimiu Sever (193-211). Ea a fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al cetăţii Tir. Când a ajuns la vârstă de 12 ani, Sfânta Cristina (Hristina) a fost închisă de tatăl ei într-un turn. Acesta dorea să o ferească de ochii mulțimii pentru că era foarte frumoasă. Planul tatălui era să o țină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârstă deplină a majoratului.
Nemulțumită de credință idolatră, începe să se roage Celui ce a adus toate de la neființă la ființă. În urmă acestei rugăciuni i se arată un înger care îi descoperă tainele dumnezeiești. După aceste descoperiri, Hristina a distrus toți idolii din turn. Pentru acest gest a fost supusă la multe chinuri de tatăl sau. A fost aruncată în temniță pentru mai multe zile fără mâncare, dar a fost hrănită în chip minunat de îngeri. După alte suferințe, a fost aruncată în mare. Marea aceea i-a fost ei scăldătoarea Sfântului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea și s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, după săvârșirea Sfântului Botez. A ajuns cu bine la mal iar tatăl său, când a văzut că trăiește a decis să o închidă în temniță. În acea noapte, el a murit iar cel care i-a luat locul, dregătorul Dion a poruncit ca ea să fie împunsă cu sulițe de către soldați. Apoi, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Sute de mii de românce poartă numele sfintei care a murit pentru credinţa sa în Dumnezeu.
La mulți ani celor care poartă numele Cristina!
Lăcrimioara ZOTA














