În duminica a patra după Pogorârea Sfântului Duh, la Sfânta Liturghie se va citi fragmentul biblic de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei (8, 5-13) care face referire la minunea vindecării slugii sutașului din Capernaum, și care este cea de-a 11-a minune consemnată de Noul Testament și săvârșită de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Această relatare este una dintre cele mai frumoase lecții de credință din întreaga Scriptură în cadrul căreia Fiul lui Dumnezeu exclamă că „adevărat grăiesc vouă: nici în Israel n-am găsit atâta credință” (cf. Matei 8, 10). Este credința lucrătoare prin cuvânt la rugămintea sinceră a sutașului care îi cere lui Hristos să îi vindece sluga spunând că nu este vrednic ca El să intre sub acoperișul casei lui și îi spune Învățătorului așa: „numai spune un cuvânt și se va vindeca sluga mea”. Și într-adevăr, așa s-a și întâmplat.
Poate că sutașul a privit către Mântuitorul Hristos ca un militar care, la rândul său, dă ordine celor din regimentul pe care îl conduce. Însă, sutașul a fost înțelept și cu multă credință pentru că nu a adus-o pe sluga lui împreună cu el, ci a lăsat-o acasă, având convingerea puternică că Hristos o poate vindeca.
În omilia Sfântului Ioan Gură de Aur cu privire la această minunată întâmplare aflăm faptul că „Hristos nu S-a mărginit să-l laude pe sutaș doar prin cuvinte, ci i-a dat, în schimbul credinței sale, sănătos, pe cel bolnav (…) apoi, ca să nu creadă cineva că Domnul vrea sa-l lingușească pe sutaș cu aceste cuvinte, arătând tuturora ce suflet avea sutașul, i-a zis: <Du-te, fie ție după cum ai crezut!> Și îndată a urmat vindecarea ca mărturie puternică a credinței slujitorului roman”.
Observăm faptul că, sutașul, acest om din armata romană, nu numai că era credincios, dar se roagă și pentru alții, adică pentru slujba sa. Omul credincios nu se roagă numai pentru sine ci se roagă și pentru cei din jur și pentru toată lumea, precum ne îndeamnă Hristos: „toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea” (cf. Marcu 11, 24), și Sfântul Apostol Pavel: „rugați-vă unii pentru alții ca să vă vindecați” (Iacov 5, 16).
Dragostea ofițerului toamna pentru sluga sa este fără margini. Acest lucru înseamnă că era un om deosebit. Avea cu adevărat o conștiință vie și lucrătoare, avea credință, iar funcția și poziția socială nu l-au influențat, nu l-au schimbat și nu l-au făcut indiferent față de durerea aproapelui său, care, până la urmă, era un sclav. Dar l-a tratat ca pe copilul său. A alergat cu multă dorință ca să îl întâlnească pe Hristos pentru că a auzit faptul că face multe minuni și vindecă neputințele în popor.
Și noi suntem chemați în timpul vieții noastre să ne mărturisim credința prin faptă, dar și prin cuvânt, fiindcă prin acestea Dumnezeu ne poate vindeca de toate neputințele sufletești și trupești revenind la starea cea dintâi, a omului cel nou, îmbrăcat în Hristos.
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Grijile și îngrijorările din viața noastră! – cugetări la Duminica a III-a după Rusalii
