Pericopa evanghelică care se va citi în cadrul Sfintei Liturghii este consemnată de Sfântul Apostol Matei (cf. 8, 29-34, respectiv 9, 1) și ne descrie vindecarea a doi demonizați din zona Gadarenilor.
În termenii de specialitate ai teologiei, alungarea și vindecarea de demoni înseamnă exorcism. Este ceea ce a făcut Mântuitorul Iisus Hristos cu cei doi demonizați care L-au întâmpinat în ținutul Gadarenilor. Și chiar dacă nu au fost rostite rugăciuni asupra lor pentru a fi vindecați, Fiul lui Dumnezeu, doar cu dumnezeiescul cuvânt, i-a lăsat să intre într-o turmă de porci, care ulterior, s-au aruncat în mare, producând o mare pagubă locuitorilor de acolo.
În multele minuni săvârșite de Hristos unele dintre acestea au fost exorcizări sau exorcisme numite și alungări de demoni. Astăzi este vorba despre vindecarea unor oameni care erau chinuiți de demoni, adică posedați dar au mai fost și altele (vindecarea demonizatului din Capernaum sau, în cazul de față, vindecarea demonizaților din ținutul Gadarei, ori altele care nu sunt scrise în Evanghelie). Au existat oameni care, fără voia lor, au fost chinuiți de unul sau mai mulți diavoli și care nu se puteau elibera din strânsoarea lor prin propriile puteri.
De multe ori aceste suferințe provocate de diavoli au și boli trupești, chiar involuntare, unde persoana respectivă suferă și de o boală psihică. Conform studiilor recente s-a ajuns la rezultatul că cei care nu cred în Dumnezeu (ateii) afirmă faptul că nu ar putea fi vorba de o demonizare ci de o suferință psihică, psihopatie, adică un dezechilibru psihologic. Dar știm cu toții și poate mulți dintre noi am și văzut astfel de cazuri, îndeosebi pe la mănăstiri.
În primul rând, fiecare dintre noi care am primit botezul treimic, înainte de săvârșirea propriu-zisă a Tainei, au fost rostite de către preot anumite exorcisme (numite în popor, lepădări), adică rugăciuni de alungare a diavolului, pentru ca cel care urmează să se boteze să poată în harul lui Dumnezeu și să devină un membru al bisericii. Aceste rugăciuni, conform rânduielilor, se rostesc întotdeauna în pronaosul bisericii.
În al doilea rând, în rânduiala liturgică ortodoxă (Molitfelnic și unele ediții ale Aghiazmatarului) există rugăciuni împotriva diavolului: de exemplu, molitfele Sfântului Vasile cel Mare continuate cu molitfele Sfântului Ioan Gură de Aur, apoi rugăciunea pentru casă bântuită de duhuri necurate sau canonul de rugăciune pentru cei cuprinși de diavol. Desigur, toate acestea se fac cu discernământ, însă din nefericire, nu toți – fie săvârșitori, fie credincioși – nu înțeleg cum trebuie aceste lucruri. Molitfele Sfântului Vasile nu sunt leacuri pentru toate necazurile din viața noastră iar ele nu se citesc grupurilor de credincioși sănătoși chiar dacă sunt păcătoși, ci numai persoanelor posedate de diavol, și desigur, ținând o anumită rânduială atât săvârșitorul cât și primitorul.
Să mai spunem faptul că vorba acesta din popor: „să te faci frate cu dracul până treci podul (puntea) este complet falsă! Chiar credem că, după aceasta, diavolul ne va lăsa în pace? Va veni în continuare la casa noastră, în familie și așa mai departe! Trebuie să fugim pe cât posibil de cel rău și viclean, alungându-l cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia și faptele bune, cu spovedania și unirea cu Hristos și participarea la slujbele bisericii.
Toate acestea ne arată că diavolul există: „acest fel de demon nu iese afară decât cu post și rugăciune” (Matei 17, 21); „fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (II Petru 5, 8); „și a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece” (Luca, 22, 3); „miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon” (Matei 15, 22) și multe altele care fac referire la cel rău. Însă, trebuie să luăm aminte la cuvintele Sfântului Vasile cel Mare care spun că diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta.
Hristos a venit în lume să ne ajute, nu să ne încurce! Toți cei care vorbesc de Hristos dar împotriva Scripturii sunt slujitori ai întunericului și nu ai luminii. Cine nu este cu Hristos este împotriva lui, pentru că nu există cale de mijloc. Sfinții Părinți spun faptul că creștinismul este plin de oameni căldicei iar acest lucru este total defavoarea noastră, mai ales când devenim creștini de confort și de suprafață.
Realitatea demonilor a existat, există și va exista până la sfârșitul veacurilor. Biserica a mărturisit întotdeauna adevărul Sfintei Scripturi chiar dacă omul trăiește un modernitate, pentru că viața fiecăruia dintre noi este o luptă continuă cu păcatul, cu patimile pentru a ne câștiga mântuirea!
Să nu uităm că faptele și conduita noastră ne pot lega de Dumnezeu, sau de diavol, chiar până la o extremă înfricoșătoare. Să nu Îl alungăm pe Hristos din ținuturile noastre precum au făcut odinioară gadarenii alegând înainte lucrurile pământești și muritoare, în locul celor duhovnicești și veșnice!
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Puterea lucrătoare a credinței prin cuvânt – scurtă meditație la Duminica a patra după Rusalii
