15 august, între credință și tradiție. De ce aceeași sărbătoare poartă mai multe nume - 47 de minute în urmă
Așa arată Sfânta Maria Mare la Moisei: o mănăstire veche de secole și o tradiție care continuă să adune generații întregi în jurul ei - 2 ore în urmă
Mese de ping-pong, montate în zonele de joacă de pe malul Săsarului în Baia Mare. Vor urma și altele - 4 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXVI) - 5 ore în urmă
Maramureșul, prezent la Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA. „Comorile Izei”, alături de românii din diaspora - 5 ore în urmă
Oaspeți din Bruxelles și Slovacia, la „Dorul pâinii de Acasă”. Tradițiile Maramureșului, descoperite la Muzeul Satului din Baia Mare - 6 ore în urmă
O nouă carte despre istoria mineritului din Baia Sprie. Gheorghe Muntean continuă povestea unei lumi care a definit orașul - 7 ore în urmă
Găvrilă Hotico Herenta, meșterul din Ieud care a salvat bisericile de lemn ale Maramureșului - 8 ore în urmă
15 august 1945, s-a născut rapsodul Dumitru Dobrican - 9 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, sâmbătă 15 august 2026 - 9 ore în urmă
La Centrul Cultural Pastoral din Sighet puteți admira două engolpioane din colecția Justinian Arhiepiscopul
La Centrul Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul din Sighetu Marmației aveți ce vedea, iar intrarea e gratuită!
Astăzi, reprezentanții Centrului ne prezentă două engolpioane din colecția Justinian Arhiepiscopul.
„Oamenii trebuie să treacă dincolo de observațiile superficiale specifice unor opere de artă și să vadă semnificația duhovnicească, de întărire în relația cu Hristos Mântuitorul, a acestor însemne arhierești”, sunt cuvintele preotului Augustin Rusu, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, cu privire la însemnele arhierești.
Engolpionul (panaghiul sau însemn pectoral) este o insignă arhierească de forma unei iconițe-medalion făcută din email, aur și argint, care îl reprezintă pe Mântuitorul sau pe Maica Domnului cu pruncul în brațe și, foarte rar, Sfânta Treime. „Se poartă atârnat de piept, cu un lanț confecționat din același material din care este executat engolpionul. Acest ornat, insignă sau însemn, este cunoscut numai în Bisericile ortodoxe de rit bizantin. Majoritatea liturgiștilor tind să explice existența engolpionului ca o preluare în creștinism a acelui hoșen sau pectoral pe care îl foloseau arhiereii în Legea Vechiului Testament și în care se păstrau sorțile sfinte – „Urin” și „Tumim” -, adică „Arătarea și Adevărul”. Alți teologi caută originea engolpionului în acele „relicvarii”, cutiuțe mici, din diferite materiale (piatră, lemn, argint, aur) în care se păstrau părticele din sfinte moaște, relicve, și care, la început, erau purtate la piept de către stareții de mănăstiri, iar mai apoi de către arhierei, încă din secolul al IV-lea. Referințe exacte despre aceste „relicvarii”, precursoarele engolpioanelor de astăzi, au rămas consemnate în scrierile Sfântului Spiridon al Trimitundei”, precizează părintele Rusu.
„Engolpionul este pecetea și mărturisirea credinței din inimă. Acest însemn este, în egală măsură, slavă a toată lumea și puterea sfintei cruci, prin care se biruiește diavolul. Întărește arhiereul în credință și în lupta împotriva diavolului, deoarece el este cel dintâi luptător dintr-o eparhie împotriva ispitelor diavolești”, adaugă părintele consilier de la Cancelaria Sfântului Sinod, potrivit basilica.ro.
Orar de vizitare: luni-vineri, 08:00-16:00.















