Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie. Istoria și semnificația celei mai vechi sărbători închinate Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt și se serbează pe 14 septembrie; este una din cele două zile de post strict (ajunare) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (29 august).

Istoria Sfintei Cruci începe în anul 335, atunci când, cu prilejul sfințirii bisericii Sfântului Mormânt (sau biserica „Ad Crucem”), ridicate pe Golgota la dorința împărătesei Elena, de către împăratul Constantin cel Mare, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de Sfânta Elena, mama lui Constantin. Deși sfințirea a avut loc pe data de 13 septembrie, sărbătoarea liturgică a Înălțării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie.

În aceasta zi, când serbăm Înălțarea Sfintei Cruci, ne aducem aminte de doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fata poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335 și aducerea Sfintei Cruci de la perșii, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.

În perioada 634-635, lemnul sfintei cruci a fost dus în procesiune de la Ierusalim la Constantinopol și înapoi, un obicei care se păstrează și în zilele noastre.

Momentul găsirii Crucii răstignirii lui Iisus Hristos este prăznuit de Biserică în fiecare an la 6 martie.

Tot atunci, Sfânta Împărăteasă Elena a găsit și piroanele și scara folosită de ostași, care a fost trimisă la Roma în anul 326. Părți din Crucea cea Adevărată au fost trimise inițial în trei locuri: la Roma, la Constantinopol și la Ierusalim.
Sinodul al șaptelea ecumenic, ținut la Niceea în anul 787, a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane. Potrivit canoanelor, orice fel de cruce, atât cele purtate de credincioși, cât și cele de la morminte, trebuie să fie sfințite.

Tropar, glasul 1:
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.”

Sursa foto – Mărturie Athonită

Citește și