Ziua de 30 noiembrie are pentru România o însemnătate aparte, fiind dedicată Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Hristos și considerat, potrivit tradiției și istoriei bisericești, apostolul care a adus Evanghelia în teritoriile locuite de strămoșii noștri. Importanța acestei zile depășește cadrul liturgic, devenind un reper identitar, cultural și național.
Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida Galileii, pe malul Lacului Ghenizaret, într-o familie modestă de pescari. Împreună cu fratele său, Simon Petru, avea să își înceapă viața în lumina credinței încă dinaintea chemării apostolice, fiind ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Cuvintele acestuia „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!” l-au făcut pe SF.Andrei să-L urmeze pe Iisus. Evangheliile îl numesc „cel Întâi chemat” deoarece a fost primul care a răspuns chemării lui Hristos și, tot el, l-a adus pe Simon Petru la Mesia.
L-a însoțit pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor, a suferit alături de ceilalți apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce, s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat.
După Înviere și trimiterea apostolilor în lume, Andrei și-a împlinit misiunea în locuri îndepărtate. Tradiția creștină, consemnată de Eusebiu de Cezareea, de Calendarul gotic și de vechile martirologii, afirmă că sorții l-au îndrumat spre Sciția, Dobrogea de astăzi. Scrierile bisericești menționează că Sfântul Andrei a predicat sciților și tracilor, întemeind primele comunități creștine din spațiul carpato-danubiano-pontic.
Unele tradiții locale și cercetări recente susțin că apostolul ar fi viețuit o perioadă îndelungată într-o peșteră din apropierea localității Ion Corvin, Constanța, transformată ulterior în biserică devenită astăzi loc de pelerinaj pentru credincioși.
Misiunea sa apostolică nu s-a limitat la țărmurile Pontului Euxin. Sf. Andrei a continuat vestirea Evangheliei în Grecia, unde, la Patras, avea să primească cununa muceniciei. Istoricii plasează martiriul său fie în timpul împăratului Nero, fie în vremea lui Domițian. Tradiția afirmă că a fost răstignit pe o cruce în formă de X, devenită de atunci simbolul său iconografic.
Moștenirea Sfântului Andrei a trecut dincolo de timp. Moaștele sale au fost cinstite în Constantinopol, apoi la Amalfi și la Roma, unde au fost duse pentru a fi protejate. În 1964, capul apostolului a fost restituit bisericii din Patras, iar în anii recenți, fragmente din moaște au ajuns din nou în România, la Iași în 1996, apoi la București, Sibiu și Alba Iulia în 2011, întărind legătura spirituală dintre poporul român și cel care i-a luminat începuturile creștine.
Recunoașterea oficială a rolului său pentru România s-a consolidat în anii 1990. În 1995, Sfântul Sinod a înscris ziua de 30 noiembrie cu cruce roșie în calendar, iar în 1997 l-a proclamat pe Sfântul Andrei „Ocrotitorul României”. În 2012, statul român a declarat această zi sărbătoare legală nelucrătoare, accentuând astfel dimensiunea națională a cinstirii sale.
Peștera Sfântului Andrei, reamenajată după 1990 și înconjurată de un întreg complex monahal, este astăzi unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țară. Mii de credincioși vin anual aici pentru a se ruga în spațiul considerat leagănul creștinismului românesc.
Sfântul Andrei este cinstit nu doar în România, ci și în întreaga lume, fiind patron spiritual al Scoției, Greciei, Rusiei, Spaniei, Siciliei și al unor mari orașe europene. La noi însă, cinstirea lui poartă o încărcătură unică, deoarece este apostolul care a sădit credința pe aceste meleaguri, deschizând pentru strămoșii noștri drumul creștinismului.
De aceea, ziua de 30 noiembrie nu este doar un praznic religios, ci un moment de recunoaștere a rădăcinilor noastre spirituale și culturale. Ea ne reamintește că identitatea românească s-a format în lumina Evangheliei, prin mărturia unui pescar din Galileea care a avut curajul, credința și puterea de a transforma lumea.
Făcând referire la primirea creștinismului de către populația daco-romană din Dacia și la importanța crucială a rolului său pentru România, istoricul Radu Vulpe spunea: „…dacă poporul nostru n-ar fi român, ci ar fi fost orice altceva, ar fi devenit totuși creștin, ca și neamurile străine din vecinătatea sa, dar dacă n-ar fi fost creștin atunci, în acel moment de răscruce, este îndoielnic că ar mai fi rămas român„.
Potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor, peste 700.000 de români își serbează onomastica la 30 noiembrie. Dintre aceștia 400.000 sunt bărbați și aproximativ 300.000 de femei poartă nume ca Andreea și Andra, derivate de la numele Sfântul Apostol Andrei.
La mulți ani! tuturor celor care poartă numele său. Să aveți parte de sănătate, lumină în suflet și împliniri în toate.
Vasile Petrovan
