M-am gândit că subiectul pe care doresc să-l abordez azi e stima de sine. Întâlnesc destul de des părinți ce-și aduc copiii și adolescenții la terapie și-mi spun:” – Trebuie să-i ridicați stima de sine!”.
Unu la mână, niciun psihoterapeut nu are vreo cheie magică pe care să o învârtă cum își imaginează unii și dacă știți ce trebuie făcut, de n-o faceți? Doi, după opinia lui dr. Robert Anthony, există 3 cauze majore care contribuie la stima de sine scăzută.
1- Se referă la valori și credințe primite de la părinți. De aceea înainte de toate, noi ca părinți, trebuie să fim conștienți de rolul nostru în dezvoltarea încrederii. Copiii stau cel mai mult în anii impresionabili cu mamele. Mulți adulți funcționează în urma unor valori și concepte greșite pe care le transferă copiilor lor prin gesturi, comportament, prin modul în care se raportează la anumite situații. R. Anthony face o comparație plastică cu o boală contagioasă. Așa ușor “se ia”. Dacă adultultul se simte anxios, depresiv, inferior, neadecvat, copiii se vor simți lipsiți de merite.
În consecință, copiii ce vor deveni adulți, nu vor face față nici celor mai mici probleme, nici la școală, nici responsabilităților de la muncă, nici problemelor de acasă. Deci, presupunerile false, atitudinea, modul de a reacționa la ceea ce se întâmplă în viața lor, vor deveni “ realități” pentru copii. Uite, un exemplu simplu, dacă un copil când e mic, a făcut o greșeală banală sau nu, tu ca părinte îi spui:”- Ești rău/rea!” Cum interpretează copilul? Deci, sunt RĂU ÎN ESENȚĂ! Pe când adevărul este că doar ACȚIUNEA A FOST REA, nu copilul, comportamentul lui e urât sau rău. Acțiunile lor. Atât! Ce treabă are asta cu ființa? NU EXISTĂ COPIL RĂU! El doar nu știe ce produce rezultate pozitive. De aceea, părintele trebuie să facă diferența între un comportament ce trebuie disciplinat și FIINȚĂ. Dacă nu facem această diferențiere, atunci le vom distruge stima de sine, se va considera inferior, defect, va considera că nu merită, va dezvolta o rușine bolnăvicioasă, autocondamnare, vinovăție.
Alt exemplu este când comparăm copiii cu frații sau alți copii sau nu suntem atenți la opiniile lor. Nu înseamnă că dacă opinia lor e diferită de a noastră, nu e bună sau nu trebuie ascultați. “ Eu te-am făcut, eu te omor” nu mai e valabil. O parte din părinți își trăiesc viața prin intermediul copiilor. Ooooooo, de câte ori am auzit “ eu nu am reușit, vreau el să facă asta!”.
Uneori sunt împinși să facă lucruri peste puterile lor. Unii vor să-i facă medici că ei nu au reușit, alții fotbaliști de talie internațională, alții să meargă la licee ce nu li se potrivesc pe inteligența lor. Nu uitati, inteligențele sunt multiple. . Standarde nerezonabile, meditații în fiecare zi. De fapt, cine vrea să “ reușească?” Am mai întâlnit persoane ce-și umilesc copiii în privința aspectului fiz. Ești prea gras, slab, ai burtă, esti prea înalt, pitic etc. Alții oferă importanță exagerată banilor. Când sunt mari, ajung să stea “ doar pentru bani” cu o persoană. Trist!
2- A doua cauză este legată de reproșurile de la școală. Profesori, învățători critici! Încă întâlnesc copii de 7, 8 ani cu învățători ce-i umilesc. Îi trag de păr, le spun că-s răi, au un comportament dezaprobator și umilitor la adresa copiilor.
3- A treia cauză sunt condiționările religioase. Aici se pune accent pe micime și vinovăție. Deci, e foarte important ce facem în anii de dezvoltare, mai ales când creierul copiilor e impresionabil. “NU POȚI FI NICIODATĂ “ MAI BUN” DECÂT CREZI TU CĂ EȘTI.” R. Anthony.
Ceea ce îi facem să creadă pe copiii noștri, cei care vor deveni viitorii adulți, depinde foarte mult de gradul de conștientizare la care ne aflăm în acel moment.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sfaturi de viață pentru părinți cu privire la binele copilului, dacă află că a ajuns dependent de droguri
