Share
Prof. Natalia Fornvald, inspector școlar ISJ Maramureș: Și eu sunt pedagogistă!

Prof. Natalia Fornvald, inspector școlar ISJ Maramureș: Și eu sunt pedagogistă!

Prof. Natalia Fornvald, inspector școlar ISJ Maramureș: Și eu sunt pedagogistă!

Ori de câte ori mi-e dat să reflectez asupra condiției dascălului, îmi revin proaspăt în minte fragmente din Imnul învățătorilor: Am fost cei de pe urmă-n toate, Ca blândul, oropsit popor…

Recent, pedagogiștii au intonat, la ceas aniversar ( 160 de ani de atestare documentară pe piața furnizorilor de servicii educaționale) acest cântec, stârnind emoții și plăcute aduceri-aminte celor prezenți în sala Monica Chifor de la Școala de Muzică și Arte Plastice din Sighetu-Marmației. În formarea mea profesională inițială Liceul Pedagogic a fost mai mult decât o instituție liceală oarecare absolvită: a fost un loc în care profesorii ne învățau să fim dascăli. Am și acum în suflet parfumul acelor vremi.

Erau ultimii patru ani sub dictatura comunistă, dar eu cultivam în mine libertatea de exprimare, setea de a-mi manifesta personalitatea prin muzică și puterea de a-mi asuma credința în Dumnezeu. Nu voi uita niciodată că a fost singura perioadă din viața mea când drumul spre școală îl întrerupeam să pot intra în biserica romano-catolică ce -mi era în cale, pentru a prinde momentul în care se dăruia pacea. Apoi mergeam liniștită la cursuri, chiar dacă directorul din vremea aceea m-a apostrofat pentru practica mea religioasă, reproșându-mi acest popas. În școală toți profesorii iși exercitau meseria animați de convingerea sculptorului care dăltuia cu răbdare în fiecare personalitate, pentru ca după 4 ani să își desăvârșească lucrarea. Văd acum în presă cadre didactice cu comportamente deviante, oameni care și-au greșit vocația, persoane care nu au respect pentru statutul categoriei profesionale cărora aparțin și nu pot să nu-i văd prin comparație cu profesorii mei care erau oameni cu conduite ireproșabile atât la școală, cât și în societate, ce impuneau respect nu prin tonul vocii, ci prin felul în care se raportau la noi, fiecare în parte putând fi un profesor-model pentru orice generație.

Orele de psihologie și pedagogie începeau cu ce-ați mai citit de când nu ne-am văzut și nu îmi amintesc nicio oră în care fluxul informațional să nu aibă la bază lectura noastră și învățarea prin descoperire era metoda de bază pentru achizițiile în plan cognitiv a noilor conținuturi. Nu eram liceu cu profil teoretic, dar orele de chimie se desfășurau doar în cabinet, iar experimentul era uzual propus de doamna profesoară, ceea ce făcea ca orele să fie interesante, iar noi elevii să fim implicați activ în procesul de învățare. Fac parte din generațiile de dăscălițe care au învățat să-și facă singure materialele didactice, să îmi gândesc fișe de lucru personalizate pentru fiecare copil și am fost formată să ajut fiecare copil să-și depășească propriile performanțe, să-l învăț să fie în competiție cu sine însuși, să implic elevii activ în învățare și să văd în fiecare elev al meu darul lui Dumnezeu de care să mă ocup cum știu mai bine, pentru că acolo, în familia lui, e tot ce au ei mai bun. Liceul pedagogic era pe vremea mea o instituție unde, de la intrare ( și nu se intra deloc ușor, concurența fiind de 8 pe un loc) începea educația noastră în paralel cu instruirea.

Deși sunt fiică de cadru didactic, nu în familie, ci în orele de muzică am descoperit chintesența bijuteriilor muzicii clasice ale lui Verdi, Bach, Beethoven, Tchaiskovsky, Brahms, Strauss, etc. Așa am aflat că pe fiecare portativ este de fapt o poveste frumos împărtășită de domnul profesor, conștient audiată, pentru ca mai apoi să transpirăm la solfegii.

În liceu am învățat să asortez culorile, să obțin griurile valorice, să nu închistez elevii în baremele unui contur dat și să-l las în fața foii albe pentru a se exprima.
Însă lecția cea mai de preț mi-a fost dată de profa de cor, doamna Gheorghiu Rodica, omul spectacol, de la care am învățat cum să mă port cu elevii: să răd cu ei când situația o impune, să-i încurajez când văd în ei talantul primit la naștere, să abordez un ton jucăuș în comunicarea cu ei, să transmit cîldură atunci când comunic cu ei, dar aspră în observații dacă situația o cere. Din păcate, multi dintre profesorii mei nu mai sunt, și pentru toți cei care au plecat spre cer înalț un gând pios în rugăciune, implorând Providența să îi țină în lumină, pentru că pe pământ au trăit răspândind lumina. Cu cei pe care încă îi am în viață, păstrez conexiunea pentru că mă ajută să îmi mențin verticalitatea într-o societate în care valorile se schimbă, mă inspiră să rămân același dascăl demodat care crede că în lume nu e totul pierdut atâta timp cât formăm generații de tineri educați în spiritul valorilor familiei, a credinței că putem învârti lumea, dacă cerem sprijin de la Dumnezeu, a respectului pentru patrimoniul material și imaterial care ne definește ca apartenenți ai acestui nord statornic. Port în suflet învățămintele acelei perioade și știu că e nevoie de oameni ca mine pentru a menține credibilitatea oamenilor dinafara sistemului educațional în statutul profesorului. Doar educând frumos vom avea o lume de mâine mai bună! Doar investind în educație ne vom păstra identitatea ca popor și vom răspândi în spațiul european valorile ce ne definesc! Bunul Dumnezeu să binecuvânteze munca profesorior și să reverse asupra lor înțelepciune!

Prof. Natalia Fornvald, inspector școlar ISJ Maramureș


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu