În fiecare an, la 18 iulie este marcată Ziua internaţională Nelson Mandela. La această dată, în 1918, se năştea în clanul Madiba din satul Mvezo, Africa de Sud, primul preşedinte de culoare al acestei ţări (1994-1999), un neobosit luptător pentru drepturile omului, democraţie şi libertate – Nelson Rolihlahla Mandela. Adunarea Generală a ONU a instituit, în 2009, ziua de 18 iulie, drept Ziua internaţională Nelson Mandela, în semn de recunoaştere a contribuţiei fostului preşedinte sud-african la cultivarea păcii şi a libertăţii. La 6 iunie 2014, prin rezoluţia 68/275, Adunarea Generală a ONU a înfiinţat premiul „Nelson Rolihlahla Mandela”, care se acordă o dată la cinci ani. Premiul „Nelson Rolihlahla Mandela” reprezintă un tribut adus realizărilor şi contribuţiilor remarcabile a două persoane (o femeie şi un bărbat), care nu sunt aleşi din aceeaşi regiune geografică. Mandela a primit numele de Rolihlahla, care înseamnă „trăgând o ramură de pe copac” sau „care creează necazuri”. La vârsta de 22 de ani, a fugit de acasă, deoarece nu a dorit să se supună unei căsnicii aranjate. Deşi a crescut într-un mediu rural modest, acest lucru nu l-a împiedicat să urmeze Dreptul la Universitatea Wits, şi, alături de Oliver Tambo, să pună bazele primei firme de avocatură deţinute de persoane de culoare, Mandela & Tambo.
Distins cu Premiul Nobel pentru Pace, Mandela a fost primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, ales prin vot universal, pe data de 9 mai 1994. Atunci, peste 22 de milioane de oameni au ieşit la vot. Ceremonia de inaugurare în funcţia de preşedinte a fost televizată şi a avut loc pe data de 10 mai. Ca preşedinte, a iniţiat o nouă constituţie, noi legi, pentru a ajuta populaţia de culoare să aibă acces la educaţie, a introdus politici menite să combată sărăcia. Mandela a petrecut 27 de ani în închisoare ca deţinut politic al guvernului sud-african. Din spatele gratiilor, a devenit un erou pentru poporul său. În timpul celor 27 de ani de închisoare, Mandela a primit din partea guvernului numeroase oferte de a fi eliberat, fiind însă condiţionat să nu mai militeze pentru drepturile persoanelor de culoare şi pentru egalitatea rasială. A refuzat aceste oferte, iar după eliberare, şi-a continuat cauza. În timpul vieţii, a fost distins cu peste 250 de premii, decoraţii şi alte distincţii onorifice. De asemenea, a publicat mai multe cărţi, precum „Sunt pregătit să mor” (1964), „Drumul spre libertate nu este uşor” (1965), „Lupta este viaţa mea” (1978), „Prin propriile sale cuvinte” (2003).
Nelson Mandela a încetat din viaţă în anul 2013, după o lungă luptă cu infecţiile respiratorii. Suferea şi de tuberculoză, boală pe care a luat-o în timpul detenţiei din închisoarea Robben Island.
Lăcrimioara ZOTA
