Povestea lui Adrian Cirțiu, tenorul din Gârdani care a ajuns să cânte la Viena - 29 de secunde în urmă
Muzeul Satului Baia Mare a găzduit prima ediție a evenimentului „Zilele Republicii Moldova la Baia Mare” - 4 ore în urmă
Lucrările continuă la Lacul Hoșteze din Tăuții-Măgherăuș. Zona se transformă într-un spațiu modern de recreere - 4 ore în urmă
Liviu Rebreanu și legenda unei înmormântări „fără nimeni”. Ce spun, de fapt, documentele - 4 ore în urmă
„Cupa Castanelor” îi aduce pe copii la pescuit. Concurs organizat la Balta Săcălășeni - 4 ore în urmă
Tabăra „Copilărie, tinerețe și credință” a reunit peste 40 de copii și tineri la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” Dealu Mare - 4 ore în urmă
Muzeul Satului din Baia Mare va găzdui șezătoarea literară „Începuturile lumii” - 4 ore în urmă
Expoziția „Arta băimăreană 130 (1896–2026)” se prelungește până în 18 octombrie la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» - 5 ore în urmă
Permisul, talonul și autorizația provizorie se scumpesc din 15 septembrie. Noile tarife anunțate de DGPCI - 6 ore în urmă
Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie Baia Mare face angajări. Șapte posturi au fost scoase la concurs - 9 ore în urmă
Păstăile pe ață – gustul copilăriei și al vremurilor de demult
La Bârsana rețetele nu se pierd, ci se transmit odată cu poveștile. Ileana Dușinski, o maramureșeancă de 93 de ani, își amintește cu drag de vremurile când păstăile se culegeau, se înșirau pe ață și se lăsau la uscat afară, „pă drod”. Odată uscate, erau adunate în saci și păstrate pentru iarnă.
„Culegeam păstăi și le înșiram pă ață și le puneam pă drod (sârmă) afară să să uște. Și să uscau atâta de bine! După ce-s uscate, le puneam în sac.
Cand făcem zamă, luam de pă ață și le puneam în apă hăt sierbinte să se înmoaie. După ce s-o înmuiet un pticuț, le puneam în oală să siearbă cu un miez de carne afumată. Carnea o puneam mai iute, să siarbă și să iasă fumu din ie, dacă era afumată jâb (tare). Și puneam groștior (smântână). Așe ca zama de madzăre (fasole) să face.
Am și undat păstăi. Le înșiram pă ață așe ninga (uite) și le năpustem în apă să le dau un clocot cu ață cu tăt. Și le puneam apoi pă un drod la uscat. Sau le sierbem un miez (un pic) și le puneam pă o scândură să să înmoaie și să să uște. Le mai clătem încoace și încolo cu jeditele, de pă o parte pă alta, până să uscau. Da așe înșirate pă ață și opărite îs mai cu spori. Când îi căldură, în 2 zile îs uscate pă tablă. Da când îi mai ploios îi mai bine să le înșiri pă ață. Tare bine îmi place și mie zama ceie. Și înt-atâta îi mâncarea gata” (de la Ileana Dușinski, 93 ani, Bârsana, august, 2025) – scrie Corina Isabella Csiszar din cadrul Centrul Culturii Tradiționale Maramureș.
Foto – Felician Săteanu














