Share
Legendele Păștiței, floarea sacră a primăverii

Legendele Păștiței, floarea sacră a primăverii

Una dintre cele mai cunoscute flori de primăvară, Floarea Paștelui sau Păștița este o specie de anemonă ce crește în pădurile luminoase. Ea se răspândește de la câmpie până în zona montană. Crește prin păduri, tufărișuri, în vegetaţii sălbatice amestecate, în luminișuri. Planta are flori albe sau roz-liliachiu pal. Înflorește din martie până în aprilie, la scurt timp după ce apar frunzele. În  preajma Sfintelor Sărbători de  Paște pădurile se umplu de covorul lor alb de flori. În unele zone, planta este cunoscută și cu denumirea de găinușe sau oiță.

Frumoasa floare are o legendă romantică, care pornește din vremea zeităților grecești. Florile sale roz-purpurii reprezintă lacrimile zeiței dragostei, Afrodita, la auzul veștii că iubitul ei, preafrumosul Adonis, a murit. De atunci, Floarea Paștelui se deschide de câte ori este frumos afară, simbolizând bucuria și își ține cupa închisă și aplecată în jos de câte ori plouă sau se înserează, semn al tristeții.

În cele șase zile în care Bunul Dumnezeu a făcut întreaga Sa creație – cerul, pământul, noaptea și ziua, soarele, stelele și luna -, a împodobit și Grădina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase și mai parfumate. Iar cea mai aleasă floare din Grădina Raiului este Floarea Paștelui. Firavă și aparent de neluat în seamă, Floarea Paștelui este regina florilor și aici, pe pământ, cel puțin pentru o zi: ziua Învierii Domnului Iisus Hristos.

Păștița înflorește în toate cele trei luni de primăvară, care cuprind și perioada Sărbătorilor Pascale. Este considerată floare aducătoare de noroc, floare a purificării prin suferință, simbol al Paștelui și al Învierii.

Lăcrimioara ZOTA


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu