Pe când eram copil, urmăream constant emisiunea „Pro Patria” de la TVR. Mă atrăgeau imaginile cu echipamentul militar, dar cel mai mult mă impresionau soldații: emanau dedicare, rezistență și mândrie. Chiar am avut de gând să urmez o carieră militară, dar soarta m-a dus spre armatele din domeniul istoriei. Și fiindcă am amintit de copilăria mea, pot spune că – la fel – ca omul – Armata Română a trecut și ea prin cele trei vârste ale existenței: copilăria, tinerețea și maturitatea.
Copilăria
”Copilăria” Armatei Române acoperă perioada anilor 1830-1878, adică de la „nașterea” ei în 1830 și până la Războiul de Independență, primul ei test pe câmpul de luptă. În 1877 a fost prima participare activă a soldaților români într-un război modern, aflându-se sub comanda ofițerilor români. Armata Română a fost chemată să vină în ajutorul forțelor rusești de la sud de Dunare și a dus lupte grele pentru ocuparea orașelor fortificate Plevna și Rahovari. Chiar dacă lipsa de experiență a făcut ca, la început, să înregistreze unele eșecuri, Armata Română s-a comportat cu profesionalism și vitejie. Cred că poetul Mihai Eminescu rezuma cel mai bine conduita Armatei Române, în ziarul Timpul, din 10 decembrie 1877: „ …viteaza noastră oștire, cu minte de bătrân, putere de tânăr și îndrăzneală de nebun, au trecut Dunărea și s-au așezat zid, unde era primejdia mai mare și mai multă laudă de câștigat. Căci n-au întrebat câți dușmani sunt, ci unde sunt și… unde trebuia vitejie, cu vitejie, unde trebuia buna chibzuială, cu chibzuială s-au purtat. Datoria lor au împlinit-o cu strălucire și nu dorim decât ca tot așa să rămâie.” Prin sacrificiul și eroismul militarilor români s-a putut obține mult dorita independență a României.
Tinerețea
Intrarea țării în Primul Război Mondial a reprezentat, cu ghilimele de rigoare, ”perioada de tinerețe” a Armatei Române. Cu elanul tinereții s-a angrenat în realizarea idealului de unire a tuturor românilor într-un singur stat, România. Entuziasmul a fost temperat de către forțele superioare ale celor trei inamici – Regatul Bulgar, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul German -, dar și de lipsa de reacție a aliaților noștri. Pe acest fond, dintr-o țară independentă și unitară am devenit una sfâșiată și cu capitala ocupată. Armata Română nu a depus armele și – asemenea unui tânăr în putere – impulsionată și de un ajutor francez, ea s-a reorganizat și a demonstrat o rezistență uluitoare împotriva puternicelor asalturi germane de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din vara anului 1917. Multele pierderi omenești au fost răsplătite de păstrarea independenței Romaniei și, ulterior, de realizarea Marii Uniri din 1918.
Maturitatea…
Armata Română și-a dobândit maturitatea în perioada tumultoasă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Situația internațională defavorabilă din anii 1938-1941 a dus la cedarea unor teritorii românesti unor vecini agresivi. În timpul războiului, Armata Română a avut dovedit perseverență, dedicare și profesionism, în ciuda unor lovituri grele primite și a lipsei de echipament modern. Cel mai greu moment a fost înfrângerea de la Stalingrad, din iarna anului 1942-1943, în care mulți oatași și-au pierdut viața. Dar Armata Română a rămas compactă și stabilă și – atunci când comandantul său suprem, regele Mihai I, i-a ordonat să întoarcă armele și să recupereze teritoriile ocupate din vestul Romaniei – și-a făcut cu brio datoria. Iar în 25 octombrie, după eliberarea ultimei palme de pământ românesc a putut raporta „misiune îndeplinită”. De aceea 25 octombrie e data la care Armata Română e sărbătorită.
…și deplina maturitate
Călită în războaiele purtate, cu conduită sobră, profesionistă, demnă, Armata Română a ajuns la deplina maturitate”. Toată istoria Armatei Române a condus la crearea unui mod de comportare exemplar al militarilor romani, care a impus respect și a plasat Armata în topul încrederii românilor. Și a atras și respectul aliaților din NATO, alături de care a îndeplinit misiuni în zone de conflict.
De ziua ei, să urăm Armatei Române ”La mulți ani cu vitejie!”
Prof. Bogdan FILIP
