Cazul Silviei Pop, fosta șefă de post din Bârsana condamnată definitiv la închisoare, nu este doar o știre despre o faptă penală. Este o poveste despre încredere trădată, despre responsabilitate publică și despre cât de grav este atunci când legea este încălcată chiar din interiorul instituției care ar trebui să o apere.
Totul a început la finalul lunii noiembrie 2022, când în localitatea Bârsana, polițiștii au descoperit o cantitate mare de țigări de contrabandă. Vorbim despre mii de pachete, găsite în urma unei sesizări. Marfa a fost ridicată și dusă la sediul Postului de Poliție, unde a devenit probă într-un dosar penal. În mod normal, astfel de bunuri sunt inventariate, sigilate și păstrate în condiții stricte, pentru a fi prezentate ulterior în instanță.
Potrivit procurorilor, la câteva zile după descoperire, șefa de post, adică persoana care avea responsabilitatea de a gestiona acele bunuri, a luat din sediul poliției 4.002 pachete de țigări. Nu singură, ci împreună cu alte trei persoane. Marfa ar fi fost scoasă din instituție, transportată și ulterior valorificată. Cu alte cuvinte, probele dintr-un dosar penal ar fi fost transformate în sursă de câștig ilegal.
Mai mult, anchetatorii au susținut că s-a încercat și acoperirea urmelor. Concret, o altă polițistă ar fi fost determinată să întocmească un document din care să reiasă că la camera de corpuri delicte a fost predată o cantitate mai mică decât cea reală. Asta înseamnă, pe înțelesul tuturor, modificarea situației din acte pentru ca lipsa țigărilor să nu fie observată imediat.
Totuși, dosarul a ajuns în instanță. În primă fază, la Judecătoria Vișeu de Sus, au existat și soluții de achitare pentru unele dintre acuzații. Însă procurorii au declarat apel. Cazul a ajuns la Curtea de Apel Cluj, care a reanalizat probele și a schimbat în parte soluția inițială.
Instanța de apel a decis condamnarea definitivă a fostei polițiste la 6 ani și 7 luni de închisoare cu executare. Partenerul ei a primit 5 ani și 10 luni, iar ceilalți doi inculpați au primit pedepse similare. Hotărârea este definitivă, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi atacată prin apel obișnuit. Urmează căi extraordinare de atac, dar până atunci Silvia Pop, Rus Alexandra Lăcrămioara, Rednic Lorinț și Rus Lorinț s-au predat și urmează să își execute pedepsele în penitenciar.
Pe scurt, instanța a stabilit că au fost comise mai multe infracțiuni: delapidare (adică folosirea sau însușirea unor bunuri aflate în gestiune), contrabandă (pentru deținerea și transportul țigărilor provenite din contrabandă) și sustragere sau distrugere de probe (pentru scoaterea țigărilor care erau mijloace de probă într-un dosar). În cazul unora dintre inculpați, a fost vorba de complicitate, adică au ajutat la comiterea faptelor.
Pentru fiecare faptă, legea prevede o pedeapsă separată. Judecătorii au calculat pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte, apoi le-au „contopit”. Asta înseamnă că nu se adună pur și simplu toți anii unul peste altul, ci se ia pedeapsa cea mai mare și se adaugă un spor stabilit de lege. Așa s-a ajuns la pedeapsa finală de 6 ani și 7 luni pentru fosta șefă de post.
Instanța a mai decis să scadă din pedeapsă perioada în care inculpații au fost reținuți sau în arest preventiv. Este o procedură normală. Mai exact, zilele deja petrecute în arest se consideră executate.
Dincolo de calculele juridice, rămâne însă problema morală. Un polițist nu este un simplu funcționar. El are acces la informații, la probe, la bunuri confiscate. Are autoritate și putere. Când un astfel de om își folosește poziția pentru câștig personal, lovitura nu este doar una financiară. Este o lovitură dată în încrederea publicului.
Declarațiile făcute după pronunțarea sentinței au pus accent pe drama personală: copii rămași acasă, o familie afectată, o carieră de 20 de ani în poliție. ”Mă rog la Dumnezeu să fie bine copiii mei și o să fiu puternică pentru ei” a declarat Silvia Pop. Este adevărat, toate acestea sunt realități umane care nu pot fi ignorate și cântăresc greu în orice societate. Dar justiția nu judecă emoții, ci fapte. Iar instanța a considerat că probele administrate arată clar vinovăția.
Cazul ridică o întrebare simplă: ce se întâmplă cu o comunitate atunci când chiar cei puși să aplice legea o încalcă? Răspunsul este la fel de simplu: încrederea scade, suspiciunea crește, iar imaginea instituției este afectată pentru mult timp. Poate că tocmai de aceea astfel de dosare sunt importante. Nu pentru senzațional, nu pentru titluri tari, ci pentru a arăta că, indiferent de funcție, legea se aplică tuturor. Iar atunci când o instanță pronunță o hotărâre definitivă, mesajul este clar: responsabilitatea publică nu este un privilegiu, ci o obligație.
Vasile Petrovan
