Astăzi, 14 septembrie, a debutat anul școlar 2020 – 2021. Majoritatea celor implicați – elevi, dascăli, cadre didactice – au așteptat cu nerăbdare și emoție acest moment. Nu pentru toată lumea începutul a fost la fel, scenariile din fiecare unitate de învățămând făcând diferența.
În județul nostru, potrivit Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Maramureș, sunt
- 124 de unități de învățământ cu personalitate juridică în Scenariul 1: participarea zilnică (față în față) a tuturor preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție sanitară;
- 58 de unități de învățământ cu personalitate juridică în Scenariul 2: îmbinarea activităților față în față cu activitățile online, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție;
- 6 unități de învățământ cu personalitate juridică în Scenariul 3: participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activități/lecții online.
„Doamne, ce dor ne-a fost de tot ce ține de școală. Și chiar dacă am ascuns zâmbetul după mască, tot din grijă față de noi și față de cei din jur, fiecare elev mi-a mărturisit că a așteptat cu nerăbdare această zi. Spre bucuria mea, părinții sunt deschiși și chiar dacă au emoții, au înțeles că în acest an atipic va trebui să dăm mai mult ca niciodată dovadă de empatie, curaj și responsabilitate”, spune o învățătoare de la clasa I.
„Mă bucur foarte mult că mi-am reîntâlnit elevii. Chiar dacă poartă măști și nu le pot vedea zâmbetele frumoase sau nu-i pot îmbrățișa cum o făceam până acum sunt mulțumită că-i am alături. Sper să fie bine și să nu ajungem la scenariul 2 sau 3. Multă sănătate tuturor!”, mărturisește un alt dascăl din Maramureș.
„De ce nu ne putem juca ca și până acum, de ce nu putem avea mașinutele pe jos și nu pe masă, de ce nu ne putem ridica de la locurile noastre, de ce nu ne putem apropia unii de alții, de ce, de ce?”
Pentru unii preșcolari (și educatoare) nu a fost deloc ușoară prima zi. Dacă până acum aceștia puteau să se joace în voie unii cu alții, puteau să stea pe covor cât de aproape vor, puteau intra alături de părinți în grădiniță etc. acum totul s-a schimbat… Trebuie să stea la măsuță, hainele cu care vin de acasă dimineața trebuie înlocuite cu altele la intrarea în unitatea de învățământ ș.a.
„Astăzi am lucrat cât pentru o săptămână. Dimineața la primirea copiilor este rău de tot. Au venit săracii copii cu săculeții, unii cu cutiile, s-au așezat pe bancă și le-am spus să-și aștepte rândul la descălțat și dezbrăcat. Cu câte un copil durează foarte mult să-l dezbraci de hainele de acasă, să cauți în toată garderoba din sacul mare, să constați că e și pijamaua pe acolo pe undeva, nu într-un săculeț mai mic, să-l întrebi pe copil care-i pijamaua din toate alea și să se uite ca și cum ai vorbi altă limbă, să ai markerul pe undeva, în a treia mână, să scrii pe cutiile sau sacii care au venit fară să aibă nume.
În toată această vânjoleală, să ai mare grijă să nu încurci hainele pe care le dai jos de pe copii între ele că nu le mai descurci degrabă. Pe care-l dezbrăcam, îl duceam la baie să se spele bine pe mâini. Ce să vezi, surpriză, foarte mulți copii nu știu să se spele corect pe mâini. Pur și simplu stau cu mâinile sub apă și atât. Ia-l pe fiecare, în timp ce ești atentă și la copiii de pe bancă să nu se apropie prea mult, poartă-i mâinile și explică-i cum se spală pe mâini și apoi roagă-l să-și caute singur poza de pe măsuță că nu aveam cum să lăsăm atâția copii în așteptare pe hol. După ce am terminat cu asta și copiii s-au așezat la mesele lor am încercat să-i îndemnăm să se joace cu ce aveau în cutiile proprii.
Unii au refuzat total, nu a fost bun nimic din cutie și stăteau pur și simplu și afișau niște figuri triste. Pe fețele lor parcă era scrisă întrebarea: „De ce nu ne putem juca ca și până acum, de ce nu putem avea mașinutele pe jos și nu pe masă, de ce nu ne putem ridica de la locurile noastre, de ce nu ne putem apropia unii de alții, de ce, de ce?
Apropo, dacă nu se renunță la regulile astea stricte de distanțare fizică care de fapt e distanțare socială nu am idee cum ne vom descurca cu toții. Copiii nu pot fi ținuți țintuiți pe scaune, chiar de am avea în fiecare zi cele mai captivante jucării din lume tot nu pot sta atâta timp la măsuțe. Am avut noroc că am ieșit afară în părculeț, dar cu cele două feluri de dezinfectante după noi.
Mersul afară înseamnă din nou schimbat papuci, căutat cutiile de pantofi, așezat la loc cutiile și tot așa. La baie mergem în grupuri mici, totul se prelungește, pentru că suntem două grupe la o baie. Când vine masa ajutăm la pus masa, adunat masa. A venit apoi ora de plecare la 12.30 cand nu stiam foarte bine cine rămâne, cine pleacă. Cert era că dupa toți vine mama!”, povestește o educatoare din Baia Mare.
Urăm tuturor mult succes în noul an și multă răbdare!
L.C.H.
