Evenimentul prin care amfiteatrul Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” din Baia Mare a căpătat numele academicianului Augustin Buzura a avut loc marţi, 15 octombrie, în prezenţa unui mare număr de invitaţi, cadre didactice şi elevi ai colegiului. Festivitatea face parte din şirul manifestărilor dedicate Centenarului Colegiului „Naţional Gheorghe Şincai” şi a fost organizată în parteneriat cu Fundaţia Culturală Augustin Buzura (FCAB). Viaţa, personalitatea şi opera lui Augustin Buzura au fost evocate de academicianul Mircea Flonta – şi el fost elev al Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” – dar și de prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, prof. Terezia Filip şi Dana Buzura-Gagniuc, purtătorul de cuvânt al FCAB
Ideea a fost lansată de prof. Anca Popan împreună cu prof. Cristina Milian și a fost susținută de directorul colegiului, prof. Leonard Mardar. Prof. Anca Popan a afirmat că exemplaritatea destinului literar, modelul uman şi moral care a fost şi rămâne Augustin Buzura reprezintă principalele argumente care au stat la baza deciziei ca acest amfiteatru să-i poarte numele academicianului, care a fost elev al acestei instituții de învățământ în perioada 1951-1955.
„Minunată idee. Inspirată! Dar trebuie să duceţi mai departe valorile pentru care Buzura a muncit, a trudit, le-a scos la lumină pentru societatea românească de atunci.” – a punctat prof. Terezia Filip, cea care a vorbit despre rădăcinile lui Augustin Buzura, despre originea sa rurală și despre modelele pe care le-a avut în copilărie și-n tinerețe, dar și despre opera sa. Prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu s-a referit la întâlnirile pe care le-a avut cu Augustin Buzura. „De-a lungul timpului ne-am întâlnit de câteva ori, dar în momente foarte importante. În studenţie, când eram în Cluj, mi-a arătat cineva becul care ardea în noapte şi mi-a spus că acolo locuieşte şi scrie Buzura. La fel ca Rebreanu, Buzura lucra noaptea. Reuşea, după spusele lui, să scrie câte o pagină pe noapte. Imaginaţi-vă ce efort însemna să scrii un roman de câteva sute de pagini. Știute fiind problemele lui cu cenzura comunistă, l-am întrebat dacă, după 1989, ar schimba ceva la romanele lui” – a spus prof. Gheorghe Glodeanu.
Academicianul Mircea Flonta îşi aminteşte de modestia lui Augustin Buzura. „L-am cunoscut în două ipostaze. Odată am intrat în Academia Română în 1992, şi Buzura era deja membru al Academiei. Şi l-am cunoscut mai bine ca preşedinte al Fundaţiei Culturale Române.”
Dana Buzura-Gagniuc a adus pe tapet decupaje din copilăria scriitorului, secvențe ale unor dialoguri și întâlniri care s-au petrecut în Berința, multe dintre ele aflate din poveștile mamei lui Augustin Buzura. ”Poveştile cu şi despre el o aveau în centru pe mama-bună, cea care i-a fost model, sprijin şi – atunci când a fost nevoie – bici. E dificil de înţeles pentru generaţiile tinere ce-nsemna atunci – în anii 40-50 – să îţi porţi copiii la şcoală. În Berinţa, doar copiii şi nepoţii preotului şi-au permis să facă şcoală. Pentru un fiu de ţăran, lucrurile erau în general stabilite şi de nenegociat. El trebuia să rămână să-şi lucreze pământul. Însă, mama-bună – o femeie mărunţică, aprigă, cu o privire de foc a preţuit mai mult şcoala decât pământul şi a visat să-şi facă toţi copiii domni. Cred că, dacă un om ar fi putut muta munţii cu privirea, ea ar fi schimbat relieful.”
Autoritățile au lipsit de la acest eveniment, care a fost unul al evocărilor emoționante și al dialogului între intelecutalii care l-au cunoscut și l-au citit pe Augustin Buzura, fost elev al Colegiului Național ”Gheorghe Șincai” din Baia Mare. Însă amfiteatrul a fost plin de elevi.
A fost citit mesajul președintelui Fundației Culturale Augustin Buzura, Anamaria Maior-Buzura, dispoziția prin care se acordă numele amfiteatrului, s-a semnat protocolul de colaborare între Colegiul Național ”Gheorghe Șincai” și FCAB și s-a dezvelit plăcuța cu denumirea amfiteatrului.
