Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București a împlinit 86 de ani de la înființare, cu acest prilej, în perioada 10 – 17 mai, având loc diferite manifestări.
Chiar și o delegație din Ieud a fost prezentă în Capitală, pentru a marca evenimentul. Maramureşenii nu s-au dus cu mâna goală, ci cu două manechine frumoase îmbrăcate în portul ieudean. Acestea au fost donate muzeului.
„Ieud, ținut istoric voievodal. Din îndepărtatul Maramureș au venit la noi reprezentanții comunității din Ieud pentru a sărbători împreună muzeul constituit acum 86 de ani de Dimitrie Gusti și colaboratorii săi. Vă mulțumim, oameni buni!” – se precizează pe pagina instituției de cultură.
Muzeul cuprinde în prezent 385 de obiective construite şi 70.000 de obiecte în colecţii. Puţină lume ştie însă că în Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” se află şi o gospodărie din Ieud.
Potrivit reprezentanţilor muzeului, singura gospodărie ce reprezenta Maramureşul în muzeu la data inaugurări sale, în anul 1936, era cea din Ieud, ea datând din anul 1890.
Intrarea în gospodărie se face printr-o poartă monumentală din lemn de stejar, cu acoperiş dindraniţă de brad. Poarta are o uşă dublă din scândură de brad, pentru vite şi atelaje şi o poartă mică. Poarta este bogat ornamentată prin sculptare, cu motivul funiei şi motive geometrice. Acest tip de poartă, specific maramureşan, fiind semnul distinctiv al unei categorii sociale: nemesii ( ţăranii liberi). Lângă poartă se află o băncuţă protejată de un acoperiş de şindrilă, ce îndeplinea funcţia de loc de socializare.
În curtea gospodăriei, pe lângă casă, se pot vedea o serie de anexe ce ilustrează principala ocupaţie din zonă, creşterea animalelor : o şură cu două grajduri şi fânar, un şopru cu corfă (fânar cu acoperiş mobil), o colejnă cu coteţ pentru porci. Tot în curtea gospodăriei se mai află o fântână cu cumpănă şi ciutură, ce are un ghizd din bârne de brad, iar în capătul opus se află o privată.
Casa este construită din cununi de bârne de brad, pe un soclu scund din piatra, şi are o şatră (prispă) pe trei laturi, cu balustrada traforată şi stâlp ornamentati prin dăltuire şi uniţi prin arcade. Pereţii casei sunt din bârne delemn de brad, cioplite în patru feţe şi îmbinate în tehnica blockbau (cununi de bârne orizontale). Podeaua este din pământ amestecat cu balegă şi pleavă, doar camera mare find podită cu scândură. Acoperişul este în patru ape şi are o invelitoare din draniţă de lemn de brad, bătută la două rânduri.
În plan, casa cuprinde o tindă mediana, casa (camera)mare, casa (camera) şi cămara.
Din tinda fără tavan şi fără ferestre se intră în casa (camera) mare, amplasată în partea de nord a casei şi în casa mică, situată în parteea de sud. Din casa mică, ce are rol şi de bucătărie se intră în cămară. În casa mare în stânga intrării se află un cuptor de dimensiuni mari, ridicat pe soclu de lemn, iar în partea opusă se află colţul cu patul şi ruda (culmea) cu ţesaturilor din lână ( cergi şi covoare). Pe pereţi, deasupra laviţelor dispuse în unghi, sunt şiruri de blide icoane pictate pe sticlă şi ştergare.
L.C.H.
