Suntem la mijlocul postului Paștelui, cel mai dur din an. Este, de altfel, și cel mai lung post, de șapte săptămâni. Astfel, credincioșii nu mănâncă în tot acest timp alimente „de dulce”, adică alimente de proveniență animală precum carnea, lactatele și derivatele lor sau ouă.
Dacă acum înlocuim laptele sau brânza sau carnea cu produse vegetale, cu ani în urmă, acest lucru nu era posibil. Nu doar că aveau rețete nult mai simple și naturale, dar oamenii la sat aveau și un set de credințe despre această perioadă. Iar la mijlocul postului, numit „mijlocul păresii”, erau credințe vechi pe care le urmau cu strictețe.
„La miezu păresii, care pică într-o zi de miercuri, nu lucrau nimic oamenii, că zâce că nu le merge bine, că-i jumătatea postului și nu ești nici încoace, nici încolo. Babele o țâneu, bărbații nu. Ziua aceie o țânem ș-amu. Nu-i slobod să țăsăm, să toarcem, nu coasem”, scrie în Calendarul Popular semnat de etnologii Pamfil și Maria Bilțiu, redat de Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.
Alte credințe din același volum arătau că:
„La miezu păresii, n-au voie femeile să țasă și să coasă. Zâua să numea tâcu. Dacă țăsa cineva, zâceau: „Tâc înainte, tâc înapoi/ Dă cu curu de război” (Asuaju de Jos)
„Ajunam în ziua de Păresi și ne rugam la Dumnezău” (Botiza)
„Număram ouăle și în loc de unu, zâcem că-i o sută, ca să să înmulțască ouăle în tăt anu”
„Să duceau păresile la beserică: on colac ș-o lumină. Făcem rugă și pomeni pântru morți. Colacu era a cantorilor și a popii.” (Săpânța)
Foto: Centrul Culturii Tradiționale
